Iată că s-a ivit din aburii misterului şi coperta viitoarei antologii de subgen. Steampunk, căci despre ea este vorba, a fost/este/va fi coordonată de Adrian Crăciun şi va fi publicată în câteva luni de editura sătmăreană Millennium Books.
Aflaţi de AICI mai multe detalii despre ilustraţia copertei, iar AICI puteţi sta la poveşti chiar cu editorul volumului, chiar la el acasă, pe CititorSF. ♦
Pomeneam ieri de-un articol din Jurnalul naţional despre piaţa autohtonă de carte în anul de graţie 2010, aşa cum este ea reflectată de statisticile făcute publice recet de singurul nostru lanţ mare de librării, recte Diverta. În continuare îmi propun să ofer câteva gânduri răzleţe, consideraţii personale pe marginea celor evidenţiate în articol. [AICI puteţi citi articolul în cauză.]
Că la noi se citeşte de la puţin în jos e fapt dovedit sociologic. Totuşi, dacă mai era nevoie, aflăm cu această ocazie că-ntr-un an în România se vinde câte o carte pe cap de vită furajeră. Nu-i chiar rău, v-aţi putea zice îngăduitori cu dacul în perioadă de criză, da’ dacă aruncăm doar puţin ochii peste graniţă – iar eu, de la geamul meu, văd la propriu peste graniţă – observăm că vecinii unguri se dedulcesc anual, în medie, cu câte 8-10 bucăţi carte la fiecare ocupant de pustă. Ei, dacă aţi vrut vreodată să ştiţi care-i gradul nostru de înapoiere în toate cele, iată-l! Împărţiţi la zece orice ispravă a lumii civilizate şi aflaţi locul nostru pe harta evoluţiei.
Dar ca şi când asta n-ar fi fost de-ajuns, aflăm cu stupoare că bestsellerul absolut al anului ce trecu’ aparţine lu’ nenea ăla în etate care porfeţeşte pe la tv despre alimentaţia sănătoasă la fiul fiului lui D-zo. Gheorghe Mencinicopschi i s-a zis la naştere, iar măria-sa autorul i-a zis operei „Noua ordine alimentară. Şi noi ce mai mâncăm?”. Partea a doua din titlu mi se pare de-a dreptul genială, dacă o luăm şi-o suprapunem nu regimului alimentar sănătos, ci regimului alimentar punct. Inconştientul colectiv şi-a spus cuvântul, bag sama.
Tot cu valoare… simbolică putem lua şi titlul aflat pe-al doilea loc în clasament. „Simbolul pierdut„, o carte de doi bani gonflată peste tot în lume ca să pară una de douăzeci şi trei de dolari volumul (hardcover, cu reducere). Din nou, pesimismul din interogaţia bestsellerului se regăseşte aici într-o lamentaţie făţişă. S-a pierdut ceva: iremediabil, definitiv, ceva de căpătâi, nu mai mult decât simbolul. Definiţia anului 2010!
Odată cu locul trei, surpriza surprizelor, ne întoarcem la tema alimentaţie puse sub semnul întrebării. „Mănâncă, roagă-te, iubeşte„, de Elizabeth Gilbert. Mergem totuşi un pas mai departe. De la potolul lumesc urcăm o treaptă spre spiritualitate. Ruga ca năzuinţă, ca speranţă în mântuire. Din nou, pe românul cumpărător de carte l-a dus subconştientul spre ceea ce-l doare cel mai tare: supravieţuirea. Acum, şi cu o latură religioasă!
Mi-este clar astfel că pentru noi (şi) cartea e-o extensie a gastricului, a pântecelui ghiorăitor şi că, precum în multe alte cazuri, anul 2010 a dus la mari deziluzii. Întrucât niciunul dintre volumele aflate în top 3 nu ascundea între coperte acel mult dorit ghid de supravieţuire în România lui boc! şi băse. Ba dimpotrivă! Titlurile au înşelat cu bună ştiinţă, au atras în capcane diabolice, au dat plasa supremă. Şi plasa era goală, of course.
Oricum, optimişti cum suntem (NOT!), 2011 cu siguranţă ne va aduce lucruri mult mai bune.
Să citiţi bine! Şi sănătos!
________
Alte destinaţii interesante de zilele astea:
Adică… cum ar veni… cam ce-ar vrea je să facă-n anu’ ăsta nou-nouţ.
Păi ar cam vrea el multe, da’ vorba ‘ceea: vrabia Mihai Viteazu. Totuşi, mi-aş dori şi câteva lucruri pe care le consider foarte realizabile. Asta fiindcă-s un om rezonabil, d-aia! 🙂
Întâi, mi-aş dori să termin odată pentru totdeauna cu seria Turnul Întunecat. Mi-a ajuns cât mi-a frecat ridichea Voicunike, printre alţii. Asta înseamnă patru volume, dar partea a IV-a e deja bine conturată-n traducere. Ar mai rămâne, deci, trei mari şi late. Ultimul chiar mare şi chiar lat!
Tot o serie e şi Compania neagră, din care am înţeles c-ar trebui să mai tălmăcim anul acesta încă vreo 2-3 volume.
Mi-ar mai plăcea, apoi, să văd apărut şi Regele Şobolan al lui China Mieville. Traducerea şade frumuşel pe diverse hdd-uri şi usb stick-uri încă din vara lui 2009. Poate că totuşi s-o încumeta cineva…
Şi cam atât cu traducerile. Restul, fiindcă-s convins că vor mai fi şi altele, sunt o pâclă, încă. Le-om afla cu toţii pe măsură ce trăim. 🙂
Second, mă voi strădui să dau de pământ cu monografia Stephen King. Ca dată orientativă a apariţiei puteţi socoti preajma BookFest-ului. O va scoate Horia la Millennium Books, în colecţia Metatext.
Tot second, o a doua ediţie a romanului meu de debut, În umbra deasă a realităţii. Ediţie reorganizată, rescrisă, cu un final nou. Good, better, the best, vorba poetului. Cartea n-are încă un editor, dar găsi-vom unul; din fericire, asta nu mai e o problemă acum.
Al treilea second :), dorinţa a’ mai mare-i să terminat – probabil spre finalul anului – unul dintre romanele aflate în continuu lucru. Baiul e că nu ştiu încă la care să mă opresc.
Şi tot o rezoluţie ce ţine de scris e şi să-mi reîncălzesc mâna la compus proze scurte. Am dat deunăzi peste carneţelul cu idei de povestiri şi-s quite a few. Ş-am mai strâns unele pe diverse fiţuici. Aşa că: păzea!
În al treilea rând, finally, îmi propun să fiu sănătos şi să contribui la sănătatea celor din jur. Iar de-o fi s-apară ş-un Pricăjan Jr. în peisaj, ei, noi n-om putea fi decât în al nouălea cer. 😛 Da’ despre asta-i mai bine să nu vorbim… Vorbi-vom îndeajuns post-factum, certamente.
Dragilor, cam astea ar fi dorinţele lui je pentru anul ce tocma’ începu. Sper să mi se-mplinească şi-s convins că-n bunătatea voastră nemărginită asta-mi doriţi şi voi. Lucru pentru care vă mulţumesc anticipat.
Să aveţi un an cu de toate bunătăţile!
Mircea Pricăjan 