Vârsta cristică

Adică 33. Am atins-o. Aș putea spune: Now my work is done. Crucify me! Dar n-o spun. Pentru că ar fi o minciună, iar niciun self-respecting Crist n-ar păcătui într-atât.

Lăsând glumele religioase la o parte, mă bucur că mă aflu în locul și situația actuală la această încă deloc venerabilă vârstă. Ăsta da, mi se pare un miracol. Unul self made, ca toate miracolele serioase. Le sunt recunoscător pentru asta tuturor celor care m-au sprijinit, în toate felurile posibile. Se știu ei bine. Suntem suma oamenilor pe care i-am întâlnit, zice-o vorbă bună. Iar eu am avut norocul de-a întâlni, by birth or by chance, aproape numai oameni faini. Ca urmare, și din mine ieșit-a om fain, nu? 🙂

Floreat me!

P.S. Dacă vreți Culoarul morții, mai aveți la dispoziție doar câteva ore. Licitația e în plină desfășurare!

Mă găsiţi la Final Frontier

În weekendul care urmează mă puteţi găsi la târgul de carte SF&F de la Bucureşti, Final Frontier. Sunt implicat în câteva evenimente. Le găsiţi enumerate în clar în Galileo Online, aici. Voi vorbi despre antologia Zombii. Cartea morţilor vii şi voi face tot posibilul să (re)prezint Revista de suspans cât mai onorabil. 🙂 Cred că vom discuta puţin şi despre cum vine treaba cu treaba traducătorilor…

Dar cel mai bine e să veniţi acolo, să schimbăm o vorbă la faţa locului.

Mâine „decolez” spre capitală.

Pentru fotografii instant de la târg, vizitaţi contul de FB al Revistei de suspans, cel de aici.

O, tempora!

Filologia orădeană implineşte anul acesta 50 de ani. Semicentenarul, mai pompos spus. Cu ocazia asta, am primit invitaţia de-a furniza o fotografie din perioada studenţiei mele (a noastre). Aşa că am început să răsfoiesc puţinele poze pe care le am scanate din anii aceia. Şi am dat peste asta:

Sibiu - in autocar

Anul era 2001! Anul II de studenţie. Era vară şi toată grupa noastră de Română-Engleză eram hai-hui prin ţară, plecaţi într-o excursie itinerantă. Case memoriale şi muzee. Ţin minte că am făcut un tur aproape complet al jumătăţii de nord a ţării, trecând prin Maramureşul istoric, prin bună parte din Moldova (da, inclusiv pe la mănăstiri), întorcându-ne pe ruta Cluj-Dej-Oradea. A fost tare, tare fain. Oricare dintre cele n-şpe mii de colege ale mele vă poate spune asta. Ba chiar şi ceilalţi doi colegi, Sebi şi George. 🙂 Continuă lectura