Adică 33. Am atins-o. Aș putea spune: Now my work is done. Crucify me! Dar n-o spun. Pentru că ar fi o minciună, iar niciun self-respecting Crist n-ar păcătui într-atât.

Lăsând glumele religioase la o parte, mă bucur că mă aflu în locul și situația actuală la această încă deloc venerabilă vârstă. Ăsta da, mi se pare un miracol. Unul self made, ca toate miracolele serioase. Le sunt recunoscător pentru asta tuturor celor care m-au sprijinit, în toate felurile posibile. Se știu ei bine. Suntem suma oamenilor pe care i-am întâlnit, zice-o vorbă bună. Iar eu am avut norocul de-a întâlni, by birth or by chance, aproape numai oameni faini. Ca urmare, și din mine ieșit-a om fain, nu? 🙂

Floreat me!

P.S. Dacă vreți Culoarul morții, mai aveți la dispoziție doar câteva ore. Licitația e în plină desfășurare!