Filologia orădeană implineşte anul acesta 50 de ani. Semicentenarul, mai pompos spus. Cu ocazia asta, am primit invitaţia de-a furniza o fotografie din perioada studenţiei mele (a noastre). Aşa că am început să răsfoiesc puţinele poze pe care le am scanate din anii aceia. Şi am dat peste asta:

Anul era 2001! Anul II de studenţie. Era vară şi toată grupa noastră de Română-Engleză eram hai-hui prin ţară, plecaţi într-o excursie itinerantă. Case memoriale şi muzee. Ţin minte că am făcut un tur aproape complet al jumătăţii de nord a ţării, trecând prin Maramureşul istoric, prin bună parte din Moldova (da, inclusiv pe la mănăstiri), întorcându-ne pe ruta Cluj-Dej-Oradea. A fost tare, tare fain. Oricare dintre cele n-şpe mii de colege ale mele vă poate spune asta. Ba chiar şi ceilalţi doi colegi, Sebi şi George. 🙂

Aici suntem în autocar, Linda şi cu mine. În Sibiu, aşteptând plecarea spre următoarea destinaţie. Privitorul atent poate observa că nu ne-am schimbat prea mult în cei 12 ani scurşi de atunci. 😛 Linda e-n continuare the best of the best (yup, am pus ochii pe ea din prima zi de facultate, şi pentru unii asta ar fi fost, poate, o chestie greu de făcut, dacă ţii cont de faptul că, la Filologie fiind, fetele erau câtă frunză şi câtă iarbă; pe deasupra, dintr-a 3 zi deja ieşeam „out on a date”, pe-un traseu orădean cultural :): teatru, muzeu, apoi un internet-cafe), iar eu sunt tot metalist convins, când cu plete, când fără, şi-mi place în continuare Cărtărescu, acum, 3 volume de Jurnal mai târziu.

Cu alte cuvinte, un Sf. Valentin fain vă doresc şi vouă!