Nu ştiu dacă aţi văzut la tv filmarea cu copiii ăia descreieraţi care, într-o scară de bloc, au luat la şuturi o sărmană pisică până ce-au omorât-o. Eu am văzut doar câteva secunde şi mi-a fost de-ajuns. Pentru asemenea specimene nu pot să simt decât ură, ură viscerală. Aş scrie aici ce le-aş face, da’ mă tem că s-ar porni o petiţie împotriva mea. Aşa că mă limitez să vă invit şi pe voi să semnaţi petiţia propusă de ProTV. Habar n-am dac-o să servească la ceva, da’ e măcar un gest împotriva sceleraţilor care au făcut, fac sau or să mai facă asemenea acte de cruzime.

Au fost 8 de toţi. Ares a fost singurul băieţel. Surorioarele lui însă nu sunt mai prejos. Toate au ceva aparte, o inteligenţă specifică rasei. Dacă e careva dintre voi interesat, au mai rămas neînstrăinate doar două dintre ele. Câteva poze recente puteţi vedea aici. Cu siguranţă o să vă topiţi la vederea lor. Sunt de-o drăgălăşenie ieşită din comun. Şi câte giumbuşlucuri ştiu să facă…

Persoana de contact este Adelina Mitra şi, dacă doriţi şi numai să aflaţi mai multe despre această rasă minunată, trebuie doar s-o sunaţi la telefonul ăsta: 0745/840.223. Are o sumedenie de lucruri de spus. Noi e clar că am învăţat multe. Think about it! 🙂

Ieri seară n-am fost în stare să postez mai mult. Piticuţul era plin de energie, se juca deja cu toate jucăriile pisiceşti ale lui Axi şi trebuia să-l urmărim pas cu pas, pentru a-i curăţa micile scăpări, if you know what I mean.

Dar să facem o scurtă prezentare.

E-un puişor de border collie de o lună şi jumătate, cu părinţi campioni. Mama e orădeancă, magna cum laude (asta am înţeles că-i e cartea de vizită, deşi sunt la început cu învăţarea problemelor ăstora chinologice), iar tata e din Ungaria, campion şi el, deşi nu pot spune acum cu ce titulatură. Certificatul de pedigree vine doar peste o săptămână, împreună cu arborele lui genealogic, şi atunci o să pot aduce completări exacte. Numele lui de crescător este Eneas (aşa, cu e, cum au trebuit botezate toate surioarele – a fost singurul băieţel – din cuibul acesta), dar mai are două nume, cele ale clanului. Îmi amintesc doar că unul este Poseidon, dar celălalt îmi scapă. Oricum, tot cu sonoritate mitologică e. Are o privire care te topeşte, o deşteptăciune ieşită din comun şi-un instinct supercâinesc. Încă de la vârsta asta. Mai încolo, după ce-o creşte niţel, avem de gând să-l prezentăm la concursuri. Ar fi păcat de el să n-o facem. La cât de puţini border collie sunt în România…

Marea noastră problemă, însă, e numele de proprietar. Adică cel pe care-l vom striga noi. Ne-am gândit la Max. Dacă lui Axi nu i s-a potrivit, am crezut că măcar de data asta vom avea noroc. Dar Fortuna nu prea ţine cu noi. Nu-i vine de nicio culoare. Aşa că suntem deschişi la orice propunere. Întru ajutor, iată înc-un portret cu dânsul: