Citesc şi mă minunez. SOV, proaspăt ieşit de la răcoare, şi-a deschis blog şi publică acolo un soi de serial. Adevăruri usturătoare, sau aşa ceva. Cu evident talent literar (doar dacă nu-i periază cineva textele înainte de publicare), oricum, în mod clar inteligent, ne spune cum stau „de fapt” lucrurile în România – economic, social, dar mai ales politic. Multe lucruri „fac” sens, se simte în spatele demersului furia omului care nu mai are mare lucru de pierdut, care toarnă totul la supărare. Cam ca Vanghelie după excluderea din PSD. Asta reiese însă şi mai bine dintr-un interviu dat de SOV, recent, în Adevărul. Acolo parcă e şi mai sincer totul – frustrarea, aproape ura. Superioritatea, în orice caz. Aroganţa. Regretul celui căzut că nu mai este luat în seamă. Un soi de nostalgie sucită, scrâşnită.

Probabil multe astfel de răbufniri aducătoare de dezvăluiri senzaţionale (aşa, ca la rubrica de mondenităţi) ne va fi dat să vedem în perioada următoare. Un semn cât se poate de clar că se schimbă o paradigmă, că se transferă o ştafetă – mai de bunăvoie, mai forţat.