Anul acesta mi-am propus să redau viaţă blogului de faţă (pam-pam!). Asta înseamnă un singur lucru. Notaţii multe şi diverse, lungi sau mai scurte, ilustrate ori nu… şi zilnice.
Aseară am observat cu bucurie că însuşi preamăritul WordPress vine în întâmpinarea mea. Pe blogul celor dindărătul coşmeliei ăsteia a fost postat de curând un soi de ghid al bloggerului sârguincios. O provocare pentru 2011. Ea poate fi citită aici. Acolo suntem invitaţi să ne luăm angajamentul solemn de-a scrie, după alegere, o dată pe zi sau pe săptămână. În mod evident, eu m-am înscris la calupurile zilnice. 🙂
Şi tot în întâmpinarea noastră, WordPress vine cu un blog dedicat trebii ăsteia: The Daily Post. Aci vom primi zi de zi sugestii despre ce-am putea scrie pe bloagele noastre. Interesant, zic.
Cine se mai bagă?
Mircea Pricăjan 
Succes! Pe mine nu poate decat sa ma bucure faptul ca o sa scrii des 🙂
Eu imi propusesem inca de anul trecut sa scriu macar o recenzie pe saptamana pe blogul meu + poezia de sambata si in mare mi-a iesit. Adevarul e ca puteam scrie si ceva mai des, dar uneori mi-e asa o lene…
Sper să-mi iasă. Când am citit pe blogul amintit mai sus treaba asta: „Daily habits are the best way to make change happen.” mi-am zis: Aha! 🙂 O să-ncerc, deci, să-mi fac un obicei zilnic din actualizarea blogului.
Iar ţie, Adina, într-adevăr ţi-a reuşit anul trecut. Sunt cititor cu vechime al blogului tău. Îţi doresc să te ţină năravul şi anul ăsta. 😀
Eu nu sunt pe WordPress dar provocarea suna bine. As avea nevoie de mai mult timp ca sa scriu zilnic ceva, pacat ca nu il am…
Mult succes ! 🙂
Graţian, citez un crâmpei tot din înţelepciunea WordPress (vezi postarea la care trimit în însemnarea de faţă): „There is a saying among writers: to write more, write more.” 😛
Îţi doresc mult succes şi ţie.
Mă bucur tare mult c-o să scrii mai des, dar eu una nu mă bag în acest „joc” al wordpress-ului – pentru că presupune o obligaţie, adică degenerează în muncă! 😆
Pingback: Rezoluţii | Aventurile Alexutzei in cautarea fericirii
Pingback: Recapitulare săptămâna 1 « Mircea Pricăjan