Coşmarul lui Oliviu Crâznic

Momentul Walpole în literatura română

Oliviu Crâznic – … şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, Editura Vremea, Colecţia „Roşu şi negru”, Bucureşti, 2010

Se ştie că-n multe privinţe noi, românii, suntem veşnic cu un pas sau doi în urma restului lumii. Majoritatea modelor/curentelor revoluţionare au ajuns la noi abia după ce lumea civilizată le consumase deja şi trecuse mai departe. Au fost însă cazuri (multe!) când nici măcar de această defazare nu ne-am putut bucura. A fost şi cazul romanţului gotic. Şi ce fericire că măcar acum pot folosi verbul la trecut!

Canoanele literare spun că romanul gotic (cel puţin cel englez, adică cel care contează) a apărut odată cu Castelul din Otranto, de Horace Walpole, în 1764, şi a dispărut ca manifestare literare autentică în 1820, când a fost publicat Melmoth, rătăcitorul, de Charles Robert Maturin. Acum aproape două sute de ani, deci. Atât am avut de aşteptat noi, românii, ca goticul literar să ajungă şi la noi.

Anul 2010, 12 iunie, târgul de carte Bookfest, standul editurii Vremea. Prezintă Silvia Colfescu, directorul editurii, alături de Michael Haulică şi Horia Nicola Ursu. Ce prezintă? Primul roman gotic românesc, … şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Autor: tânărul Oliviu Crâznic, debutant. Toţi istoricii literari ar trebui să-şi noteze această dată.

Recunosc că am fost sceptic la început. Un roman gotic original publicat în 2010 A.D. e sortit să pară anacronic. Deoarece vorbim despre cel mai pur gotic, prezentând toate caracteristicile genului (atmosferă apăsătoare, decor sumbru, personaje în alb şi negru), amplasat în perioada medievală, cu conţi, baroni, inchiziţie, ciumă, castele, răzbunări, mistere, aventuri, întâmplări supranaturale, cruzime etc. etc. Tot tacâmul.

Ei bine, după primele pagini a trebuit să mă recunosc înfrânt. Scepticismul meu nu avea temei. Dar chiar deloc. … şi la sfârşit a rămas coşmarul este un adevărat roman gotic, oricât de bizar ar suna asta, este un text executat cu măiestrie, respectând la sânge (!) normele genului, este rezultatul unei intense munci de documentare (pe coperta a IV-a ni se spune, de altfel, că este bazat pe cronici medievale) şi-a unei foarte bune cunoaşteri a temei. Pe scurt, Oliviu Crâznic ştie despre ce vorbeşte. Şi asta se vede cu ochiul liber şi scuteşte definitiv cartea de acuzaţia iniţială de anacronism.

La Castelul Ultimelor Turnuri se strâng, la invitaţia marchizei Josephine de Lauras, o seamă de nobili, care mai de care mai ciudat. Un şef al poliţiei cu frumoasa lui fiică, un doctor, un prelat, un spadasin, un inchizitor… Motivul: căsătoria marchizei cu contele Max Schwartz. Totul povestit de Arthur de Seragens, un tânăr nobil decăzut, afectat încă de o aventură amoroasă sfârşită de curând. Inutil de spus că urmează izolarea tuturor acestora în incinta castelului, în urma apariţiei unui caz de ciumă (amintind puţin de Masca Morţii Roşii a lui Poe), care însă, în buna tradiţie a romanului despre care vorbim, se dovedeşte a fi cu totul altceva, semnul unui lucru mult mai rău, a Răului însuşi. Ancheta este condusă de Albert de Guy, inchizitorul, teoriile înfloresc ca florile de mucegai în bezna temniţei, suspecţii răsar de te miri unde, apar noi victime, tot mai multe, apare şi un vinovat, se pregăteşte o execuţie, o ardere pe rug, totul se dovedeşte inutil, întrucât Răul pândea de unde nici nu te aşteptai…

Poveste trepidantă, altfel spus, cu multe întorsături de situaţie, cu fiori, cu fantome, vârcolaci, incubi, cu tot ce trebuie şi acolo unde trebuie pentru a-mi spulbera mie scepticismul.

Şi ca şi când n-ar fi fost de-ajuns, autorul alege să ne ofere o Postfaţă extinsă pe vreo sută de pagini, un adevărat tratat de mistică şi supranatural, în care elementele romanului sunt disecate, prezentate în amănunt, cu influenţe şi surse de inspiraţie, cu argumente solide şi, cel mai important, cu har.

Căci, până la urmă, dincolo de reuşita scrierii unui roman gotic autentic la atâta vreme după dispariţia genului, Oliviu Crâznic reuşeşte să ne convingă că are literatura în sânge, că debutează deja matur, că acest prim roman este doar începutul şi că multe ne va mai fi dat să auzim despre el.

Reţineţi acest nume: Oliviu Crâznic.

[Text ce va apărea în revista Familia, nr. 7-8/2010]

Anunțuri

  1. Pingback: MIRCEA PRICĂJAN: Coşmarul lui Oliviu Craznic – Momentul Walpole în literatura română « Oliviu Craznic's gothic novel

  2. e de foarte bun augur recunoasterea valorilor chiar atunci cand ele apar, pentru ca numai asa pot fi incurajate! felicitari autorului acestei cronici si lui Oliviu!

  3. Bravo autorului! Cartea este excelenta, ofera atatea informatii interesante, o poveste captivanta, un limbaj elaborat, cum foarte bine a punctat si autorul acestei cronici.

  4. Rar imi este dat sa citesc o carte atit de antrenanta si care sa ma faca sa dau in disperare pagina cu pagina la lecturare.Autorul deja este trecut in lista mea de The Best Of The Best.Bravo Oliviu si felicitari!
    Mircea you are next! Really!

  5. Pingback: Galileo Online » Intermeci (10)

  6. Pingback: Vampirism şi alte întâmplări stranii în primul roman gothic românesc | BoomLIT

  7. O adevarata enciclopedie amestecata cu talent narativ. Romanul ar putea fi punct de referinta pentru noi inceputuri…Imaginatia debordanta a autorului recreeaza aievea momente de mult apuse, surprinzandu-ne prin acurateatea povestirii, si dand suflet personajelor.Asfel aces roman devine indispensabil literaturii gotice.

  8. Diversitatea, mobilitatea, dar şi esenţele stabile, povestirea, personajele, confruntările, emoţiile şi raporturile dintre personaje, toate au echilibrul lor specific, iar această stare de fapte a fost foarte bine înţeleasă de către Oliviu Craznic.

  9. oare de ce aceeasi dau peste aceeasi oameni care il lauda pe Craznic pe toate siturile? sa fie oare o miscare parsiva de a induce in eroare cititorii din Romania? sa va spun drept am citit si eu cartea lui Craznic – daca faptul ca am rasfoit vreo 20-30 de pagini se numeste citit – si pot spune ca ma lasat rece. nu am putut sa parcurg mai mult acest roman care va ramne doar opera unui incepator si imi pare rau ca m-am lasat indus in eroare de mesajele voastre de propaganda mincinoasa. rusine sa va fie!

  10. @deea-Am impresia ca esti foarte frustrata, iar daca la tine cititul unei carti se reduce la doar 30 de pagini ma indoiesc ca ai multe carti cu adevarat citite la activ.Cit despre romanul lui Oliviu ramin la parerea ca este cel mai bun roman gotic romanesc scris vreodata.

  11. @voicunike: desigur ca e cel mai bun roman gotic romanesc scris vreodata, e totodata si singurul. nu ma laud cu numarul impresionant de carti ce le am la activ pentru ca ar fi improriu. ma voi rezuma la simplul fapt ca esti doar un pupincurist profesionist. ma intreb oare, viitoarea ta colaborare cu acest Craznic nu are nimic de-a face cu reteaua ta de glorificare a exceptionalului roman gotic – dupa cum afirmi tu, cel mai bun roman gotic romanesc scris vreodata =))) chiar esti amuzant. vorbesti cu atata seriozitate, incat ma faci sa cred ca chiar stii despre ce vorbesti =)))

    • Nu cred ca exista asa ceva precum „singurul” sau „unicul” roman (apartinand unui anume gen) romanesc scris vreodata. Sunt multe carti care, desi sunt publicate, nu apar in librarii din cauza marketingului de doi lei al editurilor. Astfel s-ar putea spune ca primul roman gotic romanesc este „Cosmarul”, al lui Alex Marinescu (editura Timpul, 2007).

    • x: Am reţinut acest titlu, nu ştiam de el. Din cele citite acum pe net îmi dau seama lesne că, totuşi, NU este vorba despre un roman strict gotic. Nu în sensul clasic cu care operam în recenzia mea. Mulţumesc de semnalare, voi cerceta.

  12. @deea-iti multumesc pentru caracterizare dar din nefericire pentru tine nu mi se aplica, pentru curiozitatea ta personala te asigur ca nu imi sta in caracter.Ca sa poti enunta o parere bazata ar trebui sa citesti multe, multe carti si sa faci o comparatie intre scriitori,tehnici literare dar si genuri literare.
    A arunca cu noroi in munca cuiva este foarte usor , mai greu este sa construiesti singura ceva iar din punctul acesta de vedere observ ca nu ai nimic valabil.Si nu am inteles totusi o chestie-ce legatura are colaborarea cu reteaua,si cine cu cine colaboreaza?
    Mai bine citeste!

  13. Ptr.deea E foarte trist ca in Romania se continua astfel de practici, de improscare cu mizerie in munca omului.Nu-ti place un roman,nu-l cumperi.Nu pot decat sa-mi exprim dezamagirea cand vad astfel de atacuri,pe cat de nejustificate,pe atat de necivilizate si neprofesioniste.Fiecare are drept la parerea lui si sa si-o exprime in public,dar nimeni nu are dreptul sa jigneasca.

  14. @d-na Deea: este dreptul dvs. sa nu va placa cartea, dar parerea dvs. ramane doar parerea dvs, si din fericire nu este impartasita nici de criticile pana acum exclusiv pozitive la romanul meu (realizate de specialisti recunoscuti in domeniu), nici de cititorii si juriile care mi-au acordat Locul I la cele doua concursuri literare nationale. Tot din fericire, nu de dvs. depinde ca acest roman sa ramana doar o incercare de incepator, asa ca nu imi fac niciun fel de probleme. Si nu cred ca, oricine ati fi, puteti sa desconsiderati in acest fel atatia cititori, scriitori si specialisti, spunand ca parerea lor nu valoreaza nimic si doar a dvs. are valoare.
    Nu este firea mea sa intru in polemici, de aceea dupa acest raspuns nu veti mai primi altul, dar este necesar sa va semnalez ca scrieti cu numeroase si grave greseli de ortografie si, de asemenea, folositi un limbaj injurios total impropriu mediului literar si nu numai (pupincurist de ex. este o insulta, iar insulta este in Romania o infractiune conform Codului penal in vigoare). Rugamintea mea ar fi sa va mai temperati excesele. O fraza de genul Mie nu mi-a placut deloc cartea ar fi fost de ajuns.
    Inca cateva lamuriri:
    a. nu aveati cum sa va lasati inselata de comentariile de pe net, deoarece tot pe net exista nu mai putin de 3 capitole din cartea mea lasate la indemana publicului, tocmai pentru a se lamuri despre ce e vorba si a nu da banii pe ce nu ii place;
    b. nu comenteaza aceiasi oameni pe toate site-urile si e meritul meu ca am un cerc fidel de cititori, la a caror parere tin ceva mai mult decat la a dvs.;
    c. nu, 20 de pagini rasfoite (asa cum chiar dvs. ati precizat) din 400 nu inseamna citit. sorry;
    d. insultele adresate lui voicunike sunt cu atat mai triste, cu cat vorbim de un om care a facut mai multe pentru literatura romana decat mine si, fara indoiala, si decat dvs.;
    e. daca ati fi fost scriitor cum sugerati in mesaj, nu ati fi folosit acest limbaj, nu ati fi folosit pseudonim, si ati fi scris cronici si nu comentarii.
    Imi pare foarte rau de astfel de incidente, dovedesc ca va mai dura ceva pana in mediul cultural romanesc lumea se va comporta profesionist. Multumesc inca o data tuturor celor carora le-a placut cartea mea si imi cer scuze celor carora nu le-a placut dar isi exprima parerea in mod civilizat.

  15. @Deea: Dupa parerea mea, cartea este reusita. Ar merita sa fie citita in intregime, si abia apoi comentata. Desigur, toata lumea are dreptul la o opinie, care poate fi diferita de a celorlalti. Unde am fi astazi, daca tuturor ne-ar fi placut aceleasi lucruri. Cu toate astea, nu mi se pare corect sa jignesti niste oameni care si-au exprimat o parere buna despre o carte, fie ea si una de debut. Cat despre miscarea de inducere in eroare a cititorilor, poate tu esti mai familiara cu astfel de practici, dar nu trebuie sa crezi ca toata lumea este asa.

  16. @deea, cand vorbesti despre tine ar fi cazul sa te decizi asupra sexului masculin sau feminin, nu sa oscilezi intre ele! Limbajul de mahala ar fi bine sa ramana intre blocuri.

  17. Jeez Louise, domnul Deea recunoaste ca e impropriu sa spuna ca a citit mult, dar nu i se pare impropriu sa emita judecati de valoare injurioase si contrare judecatilor emise de experti ca Prica si Aspoiu (apropo, Mircea, Suspans rocks!). Deea dragule, e impropriu tot ce spui, si mai ales CUM o spui… Si cu cat entuziasm iti exprimi speranta ca debutantul va da gres!… Nu e nevoie sa fii psiholog ca sa intelegi frustrarea…
    Okay, dincolo de asta, sa revenim la carte. Mi s-a parut o aparitie interesanta in peisaj, dar nefiind pasionat de gotic, nu am cumparat-o. Am citit insa pe net fragmentele puse de autor si pot spune, frate Crasnic, ca stii sa scrii, chiar daca nu pot sa ma pronunt in privinta actiunii. Ai stil.
    Si cum ma enerveaza atacurile la persoana aparute in tzara asta scumpa ori de cate ori cineva incearca sa creeze ceva, o sa iti iau cartea. Nu azi, ca ploua, dar luni la prima ora, promit. Si daca imi place, o sa o mai recomand si altora. Iar daca nu, gasesc eu pe cineva interesat printre tovarasii mei si i-o fac cadou. Bafta omule, si nu iti bate capul cu cititorii… improprii. Las ca te citim noi.

  18. Cartea e draguta, are un subiect interesant, e usor de citit prin prisma capitolelor scurte si placute, intriga te tine cu sufletul la gura de la primul capitol pana la ultimul. Merita recomandata prietenilor!

  19. Din cate vad eu, Deea confunda notiunea de fan cu cea de pupincurist, cea de promotor cu aceea de propagandist, si pe cea de critica cu aceea de injurie. De altfel, mesajul ei se poate traduce simplu: nu mai scrieti, nu mai publicati, nu mai sprijiniti, nu mai promovati, nu mai cumparati, dar, mai ales, si aici esti foarte vinovat Mr Voicunike, nu mai cititi! Decat, cel mult, puteti rasfoi primele 25 de pagini… In schimb, apucati-va sa jigniti oamenii pe net. E mai cool, credeti-ma.
    Quod erat demonstrandum.
    P.S. Cartea e foarte buna.

  20. tare-as vrea eu sa stiu IP-ul domnului Deea. nu stiu de ce, dar am o foarte vagina banuiala ca imi va parea cunoscut… dar, lasind atare futilitati deoparte, tare-as vrea eu sa stiu de unde stie domnul Deea despre o anumita colaborare, care nu e de notorietate publica, din cite stiu…

  21. Voicunike acuzat de pupincurism! 🙂 Hai c-am trait s-o vad si pe asta! Unul dintre putinii oameni care cumpara carti scrise de tineri autori romani, le citeste, le lauda (pe toate, nediferentiat!) si le face reclama DEZINTERESAT! Sa sprijini in felul acesta simplu (si onorabil!) literatura tinara si sa fii acuzat de pupincurism!
    @deea – Ar fi cazul ori sa te ascunzi sub un alt pseudonim, ori sa-ti ceri scuze, domnule deea, doamna deea, hermafrodit, ce-i mai fi!…

  22. Adevarat roman de mistere, presarat cu referinte inserate exact unde trebuie. In strainatate, probabil ca Oliviu ar fi dat lovitura, aici insa…. Oricum vad ca multi apreciaza, ceea ce e foarte bine. Ii urez succes…

  23. Pingback: 2010 in review « Mircea Pricăjan


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s