Adică l-am mutat de la parter la etaj. Cu tot ce înseamnă asta: scos cărţi din rafturi, demontat rafturile, reconfigurarea lor în noua cameră de la etaj, cărat cărţile cu cutia, scuturat de praf, rearanjat, scăpat de hârtiile de prisos etc. etc. la infinit. Şi infinitului i-a sunat ceasul acum 10 minute. Iată cum arată noul loc de muncă domestic (o parte din el, în orice caz, partea văzută de la intrare):
Mircea Pricăjan 
Felicitari! Arata bine 😀
mulţumesc. camera asta e mai mare decât aia de jos, deci am mai mult loc pentru cărţi. 🙂
Frumos!
Spor la tradus! Şi la scris! Şi la citit! 🙂
Interesant aranjament, asa… cu paharul in mijloc. Imi place suportul ala pentru carte. 😀
Mulţumesc, Vero. Sper să am.
Aspoiu, era un Recaş alb demidulce di-vin! 🙂 Suportul mi l-a găsit Linda în Ungaria, s-a săturat să mă tot vadă improvizând din „cuţite şi pahare”, vorba poetului. 😀
mişto! dar camera de jos, care găzduia iniţial biroul, ce destinaţie a primit?
Foarte frumos, vreau sa vad poze cu mai multe corpuri din biblioteca pe care o ai, sa vad ce mai citesti. 😉
Bun asa! Sa fie cu sporuri!