În urmă cu câteva săptămâni bune, Costi Gurgu m-a lepşuit, iar eu mi-am tot amânat reacţia. Trebuie spus şi că ideea „viitorului pe care ţi-l alegi” a pornit de la Cătălin Sandu. La el o să găsiţi şi enunţul problemei. Îl reiau totuşi într-o formă prescurtată: ce idee din literatura SF mi-ar plăcea să văd materializându-se cât timp fac umbră pământului.
Să vedem la ce concluzie am ajuns.
Mie cel mai mult şi cel mai mult mi-ar plăcea să se inventeze pastila care să anuleze pe veci nevoia de-a mânca şi de-a dormi. 😀 Oricât mi-am sucit eu mintea, n-am reuşit să găsesc lucrarea SF în care ideea asta să fi slujit de pretext, da-s absolut sigur că există acolo, undeva. Pentru că, nu-i aşa, sună a SF 100%.
Motivaţia juriului: Nu-i vorba că nu mi-ar plăcea să mănânc şi să dorm, da’ astea două mi se par cele mai time consuming dintre activităţile omeneşti. Iar eu sunt într-o continuă cursă contracronometru.
Condiţii (că nu se poate fără): 1. Pe cât posibil, invenţia asta să-mi fie cunoscută/accesibilă doar mie sau unui număr cât mai mic de oameni. 😀 În caz contrar, n-ar rezolva nimic. La ce bun să câştig timp nemâncând şi nedormind dacă şi volumul de muncă ar creşte în consecinţă? 2. Lipsa asta de nevoie să nu însemne şi lipsa plăcerii. Cel puţin în privinţa mâncării… Mi-ar conveni să mă mai pot abandona uneori unei mese copioase. Cât despre somn… n-are decât să dispară cu totul. Oricum visele sunt chestii străine pentru mine. 😦
Şanse de realizare: N-am habar să se fi făcut ceva în direcţia asta, ştiinţific vorbind. Dacă aflaţi voi ceva, daţi-mi iute de veste. Sunt gata să mă ofer de cobai.
OK, cam asta e. Leapşa ducă-se la următorii: tuşa Vero, Sebastian Corn şi White Noise. Haideţi, spuneţi ce v-aţi dori, că poate ne face Moşu’ o surpriză de Crăciun.
Mircea Pricăjan 
ma gandesc si raspund azi- maine 🙂
Pastilă de-asta vreau si io, neaparat, desi, pana sa pomenesti aici de ea, nu ma prinsesem ca mi-o doresc 😀
Iar acu, daca tot m-ai dat leapsa, o sa ma gandesc la altceva, da’ nu promit c-o sa se-ntample inainte de sarbatori, desi ideea cu surpriza facuta de Mos Craciun e tentanta 😀
Pingback: Vise, taică… « VERONICISME
Buna ideea asta cu pastila – desi cred ca eu m-as multumi doar cu partea cu somnul. De mincat imi place sa maninc – nu cred c-ar putea renunta sa merg prin restaurante 🙂
Cit priveste carti SF care se ocupa de asta, cred ca Mindscan-ul lui Robert J. Sawyer se apropie de ce vrei tu. E drept, acolo nu e vorba de o pastila, ci de upload-area personalitatii intr-un corp cibernetic care n-are nevoie sa manince sau sa doarma. Dar rezultatele finale sunt aceleasi. Si mai sunt si robotii lui Asimov (erau citeva scene faine in „Caverne de otel”unde R. Daneel Olivaw, robotul, era invitat la cina de Elijah Baley).
@Catalin: da, cat, dar el nu vrea sa fie android sau robot. El vrea sa ramina acelasi Mircea, cu tot cu stomac si intestine si toate celelalte. De asta, in loc de o operatie exorbitanta in care sa i se mute constiinta intr-un corp artificial, prefera pastila!
Adevarul e, ca as prefera si eu o pastila in locul oricarei operatii chirurgicale… De genul, ai luat pastila, zip, ti s-a rezolvat amigdala!
Nu e bine… Vrei sa distrugi activitatile mele preferate (ma rog, doar doua).
@Costi: tocmai de aceea inventia aleasa de Mircea e mai interesanta. Nu stiu daca mi-ar placea sa ma-ntilnesc cu un Mircea robotizat, chiar daca mi-a placut Robocop la vremea lui (don’t shoot me). 🙂
@aspoiu: păi, tocmai pe asta mă bazez şi io, c-or să fie cât mai mulţi care să nu vrea să renunţe la astea două lucruri… doar am zis că nu m-ar deranja deloc – da’ chiar deloc!! – să fiu eu singuru’ care nu mănâncă şi nu doarme.
plus că (asta n-am mai zis-o, da’ e şi el un câştig secundar), nemaimâncând nu mai pierd timpul nici stând pe tron 😀 şi-mi pot transforma toaleta în bibliotecă 🙂