Arătam într-o însemnare mai veche o fotografie a biroului meu din perioada în care n-aveai ce vedea în el decât empty spaces. Iată că acum – în sfârşit – sunt în măsură să arăt şi poza de after. Şi, ca o completare, următoarele două fotografii înfăţişează o parte din rafturile bibliotecii. Prima – cărţi în engleză, cărţi noi; a doua – cărţi vechi, clasici morţi (şi câţiva încă în viaţă). Asta pentru că tot circula la un moment dat prin blogosferă invitaţia de-a ne afişa avuţiile bibliofile.
Mircea Pricăjan 
M-am uitat la fotografii si aproape ca mi-a lasat gura apa… 😀
Sa stapanesti totul sanatos, vreme indelungata!
M se pare mie, sau de sub scaun iese o labutza? 🙂
iese, iese o lăbuţă 🙂 e chiar a mamei celui care, dintr-o obsesie a oamenilor pentru nume, i s-a spus ares. a venit să stea cu noi pe durata weekendului şi, deloc surprinzător, a găsit că cel mai bun loc de odihnă e sub masa de lucru.
mulţumesc de urare. după toată truda de până acum, crede-mă că-mi doresc să ies la pensie în biroul ăsta. şi ştii foarte bine ce înseamnă „pensie” în profesia pe care o practicăm…
intr-un asemenea sanctuar, sa te tot joci de-a turnul de fildes… chiar daca-i la parter! da’ vad ca faceti progrese, nu va-ncurcati! tare tare mi-au placut rafturile tale.
Sa fii sanatos si implinit!
Clasici morţi? Câtă aroganţă!
E super biroul, sa tot lucrezi! Felicitari, sunt tare invidios!
@voicu: mersi
@ovidiu: mai mor şi clasicii, ce să-i faci, nu-s eu de vină…
@vlad: da, să tot lucrezi, numa’ de-ar veni odată iarna şi muncile de exterior s-ar termina… atunci să te ţii miros de creier ars între ăia 4 pereţi 🙂 mersi că treci pe-aci, chiar dacă-n ultima vreme cam bate vântul
Tot nu mi-ai raspuns la intrebarea de pe o postare mai veche.
ai un pic de King si Koontz, si a mzarit si niste Straub plus ceva horror stories, Rice nu ma pasioneaza insa…vad ca Christine e la puterea a 3-a 😀
@voicu: ştiu la ce te referi, dar, din păcate, nu pot spune nimic sigur în momentul de faţă. crede-mă că-i mai bine să ai o surpriză plăcută decât să fii dezamăgit
@ kyodnb: de king sunt toate (cum altfel? 🙂 ), koontz e-n proporţie de 98%, din straub îmi lipsesc vreo 3, bentley little e aproape… „exhaustat” şi el, john saul e mai bine reprezentat decât merită. sunt pe strângere cu douglas clegg (autor care-mi place din ce în ce mai mult), la fel şi cu brian lumley, care habar n-am de ce-mi place, da’ uite că-mi place. ramsey campbell e şi el pe-acolo cu vreo 4 romane. richard laymon, jack ketchum, clive barker, robert mccammon, john farris… a.s.o. după o pauză de strângere de aproximativ doi ani, ar fi cazul să reîncep vânătoarea. acum, că am şi unde le pune 🙂
de la bentley m-ai cam pierdut, exceptându-l pe barker desigur, trebuie neaparat să dau o scanare googlista să văd ce-am sărit până acuma 🙂
Chiar daca John Saul nu este cel mai bun scriitor de horror tot sunt atras constant de cartile lui 🙂 Le am in proportie de 95% si sper sa ajung in curand la 100% 😉
Pe mine Saul ma lasa rece 🙂 nu ajung in ultimul stadiu dar pe acolo, am citit Cronicile din Blackstone, cred ca asa se chema si aia mi-a placut, nu prea tare totusi, restu nu am mai cumparat ca nu-mi placeau rezumatele:D
saul scrie ca un robot. i-a livrat cineva, sau a descoperit singur, o reţetă „miraculoasă”, şi de atunci nu se abate de la ea. de aia personajele lui nu-ţi trezesc niciun sentiment. sunt de carton, şi atât. însă recunosc că şi eu, din când în când, simt nevoia să revin la el. din ce în ce mai rar, totuşi 😦
Arata bine, pacat ca nu se vede si gardul…rafturile viu colorate de carti te invita la o lectura pe terasa din spatele casei. De sub scaun „ies” cumva labutele lui Ares?
hei, salut, ionuţ! mă bucur că treci pe aici.
gardul nu se vede, deşi la cât am bătut apa-n piuă cu el mai c-ar merita o însemnare separată, cu tot cu fotografii ilustratoare pentru etapele ctitoririi lui 🙂 oricum, în momentul ăsta e gata, e grunduit şi lăcuit, iar grija noastră a dintâi a devenit înverzirea terenului pe care-l împrejmuieşte. aa, nu-n ultimul rând, un MULŢUMESC mare de tot pentru ajutorul pe care ni l-ai dat!!!
pe terasă e vânt şi apă acum, aşa că de citit citesc în casă, pe unde apuc 🙂
seamănă cu lăbuţele lui ares, aşa-i? numai că sunt ale mamei lui ares, riu. deh, aşchia nu sare departe de… lăbuţe 😀
te aşteptăm oricând cu mare drag pe la noi!