It’s out! Go grab it!
Monştri invizibili transformă unul dintre cele mai populare tipare narative americane, road-novel, într-o aventură macabră. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience: frumoasă, celebră, adorată, centrul atenţiei fotografilor de modă. Are de toate: un iubit, o carieră, o prietenă adevarată. Dar asta pâna în ziua în care un teribil accident o lasă desfigurată şi o aruncă brusc la marginea lumii, departe de ochii tuturor, mai puţin ai lui Brandy Alexander, regina suprema, stăpână peste toţi ţi toate. Chiar ţi peste propria-i sexualitate. Încă o operaţie şi visul i se va împlini: va fi femeie în toată puterea cuvântului. Brandy cunoaşte secretul reinventării de sine: ştergerea completă a trecutului şi născocirea unui prezent convenabil. A unui viitor croit după măsura fiecăruia. Aceasta este lecţia pe care o învaţă Daisy în timpul unei călătorii aiuritoare spre un ţel aflat în continuă schimbare. Căci, în lumea în care trăim, vizibilul poate deveni oricând invizibil, iar identitatea noastră nu este decât produsul dorinţelor celorlalţi.
„Comedia grotescă pusă în scenă de Palahniuk are drept ţintă superficialitatea nemiloasă care domină lumea modei.” (Publishers Weekly)
am fugit!
la ce mai lucrezi?
Offtopic: Blog reinviat?!
De unde ai luat sa-i dai sa bea, apa vie?
am si eu un exemplar, da? 🙂
Felicitari pt. chuckpala. Eu inca n-am citit nimic de el, vreau sa incep cu supravietuitorul.
@maimutza: la prea multe, din păcate 😦
@malina: treaba-i că nici n-a fost nevoie de apă vie. asta pentru că blogul n-a murit, de fapt. ci doar l-am mutat dintr-un loc într-altu’ 🙂
@hnu: era cât pe ce să nu ai, da’ mă uit acu-n bibliotecă şi văd că au mai rămas fix 2 exemplare. unu al meu şi unu, ai ghicit, al tău. 😀 deşi ar fi bine să ne-ncrucişăm drumurile cât mai curând, că din crash, iată, n-am mai rămas decât c-un singur exemplar 😦
@dragos c: mersi fain. survivor o s-apară şi el la polirom. aşa cum o s-apară şi rant. probabil ambele anul ăsta. spor la citit!
no problem cu crashu’. nu veniti in weekendu’ asta?
nope 😦 la cât de strânse-s lucrurile, crecă trecem pe-acolo numa’ prin aprilie