Mă-ntreb cum naiba se descurcă studenţii de la Biologie când vine vorba de Darwin. Şi mă-ntreb asta pentru că, încercând acum să găsesc Originea speciilor în română, am aflat cu stupoare că singura traducere şi ediţie datează de acum jumătate de secol, exact din 1957, când le-a prins tare bine comuniştilor şi au tipărit-o la Editura Academiei R.P.R. Să nu mai fi interesat chiar pe nimeni de atunci şi până acum? Chiar aşa cultură mică suntem?
Da’ de ce dracu’ mă mai mir io de lucruri d-astea?? 😦
Mircea Pricăjan 
relax, take it eeeeeasy…. u know… ce-i cu tine, atata vehementa pentru Darwin? Eu m-as agita pt ce NU s-a tradus, nu pt ce exista deja (indiferent de traducere). Ai grija, se spune ca pisicile intra intr-o perioada tenebroasa… asa ca joaca-te mai putin cu ea… Vezi, ai si inceput sa dracui?
Chiar aşa, de ce te miri? 😀 La urma urmelor, trăim în România!
Şi, vorba lui MihTheFreak, bine că s-a tradus totusi!!!
Aveţi amândoi dreptate. Era doar o reacţie pripită. Acum m-am mai calmat. 🙂 Nu-i bai că nu găsesc ediţia aia comunistă: am retradus deja cele două pagini de care aveam nevoie.
Cât despre pisici, dragă Mih, nu ştiu de unde ai auzit tu treaba cu perioada tenebroasă, dar ţin să te anunţ că ai fost victima unei intoxicări. Pisicul meu e bine-mersi, doarme ca-n fiecare zi şi nu dă semne de nimic tenebros. Sau poate o fi imun datorită lui Ares? Nu ştiu. Vero, Grişka al tău cum se manifestă?
tocmai in asta consta tenebrosenia impricinatului: nu-ti dai sema despre ce, cum si cand.. so BU_HU huuu. I was teasin’ u… Pareai prea incordat. Oricum, in locul tau asd ormi numai cu un ochi inchis… Spor si inspiratiii linistitoare!
Grişka al meu, deşi are circa un an şi jiumătate, n-a intrat până acum în nici o perioadă… tenebroasă. Are (de când îl ştiu eu!) doar perioade năbădăioase – zilnice, când aleargă de nebun dintr-un capăt al apartamentului în altul. Noroc că vecinii de dedesubt stau mai mult la ţară decât în oraş, aşa că n-am primit nici o reclamaţie 🙂
Fiindcă veni vorba, am un coleg care mi-a povestit că motanul lui (de acum trecut de 10 ani), în cele mai tenebroase perioade ale dumisale, şi anume la vreme de primăvară, nu face altceva decât să se uite cam mult în oglindă şi să miaune cu o oarecare jale… 😀
He-he! Perioade de astea are şi Axi, numai că acum fuge cot la cot cu Ares. 🙂 În oglindă nu s-a uitat încă, dar bănuiesc că asta ţine deja de vârstă. Mai ales faza cu oftat-mieunatul. :))
Între timp, mulţumită lui Vlad T. Popescu, am paragrafele cu pricina din Originea speciilor. Uraaa! Multe, multe mulţumiri, Vlad! Dacă mi-ar permite editura, aş pune şi un „apud” la nota de subsol. 🙂