Cerere de ajutor… livresc

Vă rog, dragilor, scumpilor, frumoşilor, să trăiţi o mie de ani cu fericire, să aveţi noroc voi şi tot neamul vostru, vă rog din suflet să aruncaţi un ochi prin bibliotecă şi să vedeţi de nu-i pe-acolo un cotor (sau 2 cotoare, că-i ediţie în două volume) pe care să scrie frumos Casa umbrelor de alde Dickens. Nu vă cer mult, doar 5 minute din viaţă. E-o cauză nobilă, care vă va lumina ziua. Mă interesează primele 2 paragrafe – alea cu ceaţa londoneză, cu clădirile mohorâte; sigur vi le amintiţi din şcoală, de la orele de engleză – şi titlurile capitolelor 7 şi 8. Haideţi, un mic efort. Traducerea-i aparţine lui Costache Popa, cartea-i apărută la Ed. Univers în 1971 şi se pare că niciunul dintre cunoscuţii mei n-o are. Mulţumiri anticipate şi necuprinzatoare. 🙂

Anunțuri

  1. :))))))))))))))))))))))))
    muuuuuuulţumiiiiiiiiiiiiri infinite!! rămân dator c-un exemplar din „black house”, când apare :))
    cu paragrafele, când ai timp. nu-i grabă.
    muuuuuuuuuuuuuuulţumiiiiiiiiiiiiiri again!

  2. mersi mult. poză le-ai putea face şi cu un aparat foto. eu la asta mă refeream – o metoda pe care am descoperit-o de când nici eu nu mai am scanner.

    şi eu aştept cartea lui oates. din păcate, se pare că firma de curierat care trebuia să-mi aducă pachetul cu volumul şi contractul e de-un profesionalism feroce. sper totuşi să nu-l piardă, că-i singurul exemplar pe care îl au cei de la curtea veche 😦
    dacă toate merg bine, cartea va apărea în primele luni ale lui 2008. 🙂 eu am termen de predare pe finele lui ianuarie.

  3. cum is blonda, mai bine nu m-ating de cele tehnice. copiatul sa traiasca. astea-s primele 2 paragrafe:

    1. La Înalta Curte
    Londra. Sesiunea de toamnă pe terminate şi Lordul Preşedinte înscăunat în sala de şedinţe de la Lincoln’s Inn. Vreme neăndurătoare de noiembrie. Pe străzi atîta noroi de parcă apele abia s-au retras de pe faţa pămîntului şi n-ar fi de mirare să întîlneşti un megalosaur, lung de 40 de picioare sau cam aşa ceva, urcîndu-se legănat ca o şopîrlă uriaşă pe colina Holborn. Fum ce se lasă în jos de pe gurile hornurilor şi se preface într-o burniţă înceată şi neagră, cu fulgi de funingine mari cît fulgii de zăpadă… jelind, ţi-ar veni a spune, martea soarelui. Cîinii, una cu noroiul. Caii, stropiţi chiar pînă sub ochelarii hamurilor, nu-s mai acătării. Trecătorii, ciocnindu-şi cortelele unii de alţii, morocănoşi cu toţii de parcă-ar fi cuprinşi de o molimă, scăpătată din picioare la colţuri de srradă, unde, de la ivirea zorilor (dacă se mai poate spune că s-au ivit într-adevăr zorile) zeci de mii de alţi trecători au călcat greşit şi au alunecat, adăogînd noi depozite la straturile de noroi adunate unele peste altele, ce se lipesc temeinic de caldarîm în locurile acelea şi sporesc îndoit rezerva.
    Ceaţă pretutindeni. Ceaţă în susul Tamisei, ce se strecoară printre ostroave şi pajişti verzi; ceaţă în josul Tamisei ce se rostogoleşte întinată de navele rînduite în şiruri şi de scîrnăviile unei metropole mari dar murdare, aruncate pe malurile apei.Ceaţă pe mlaştinile Essexului, ceaţă pe culmile Kentului. Ceaţă tîrîndu-se în cabinele vapoarelor de cărbuni, ceaţă aşezîndu-se de-a lungul şantierelor, ceaţă plutind peste odgoanele marilor corăbii; ceaţă lăsîndu-se peste bordurile bărcilor şi ale luntrilor. Ceaţă în ochii şi gîtlejurile pensionarilor vîrstnici din azilul Greenwich ce abia îşi trag sufletul pe lîngă focurile din dormitoare; ceaţă în coada şi-n găoacea lulelei de după-amiază a comandantului mînios în cabina lui strîmtă – neareisită; ceaţă ce-nţeapă fără milă degetele de la piciorele şi mîinile micuţului ucenic care tremură pe punte. Oameni din întîmplare pe poduri aruncîndu-şi privirile peste balustrade în cerul de ceaţă de sub ei, cu ceaţa jur împrejurul lor, ca şi cum ar fi sus într-un balon şi ar spînzura printre norii neguroşi.

  4. ce femeie, domnule…. d-ra cu nume de film e sau va fi, fara indoiala, o sotie perfecta. Puteam sa jur ca am si eu cartea, se pare insa ca literatura din liceu functiona, cel putin la engleza, asemeni comandamentelor din 1984. sau, cine stie, batranetea… spor, kingule!

  5. Nu traduc „Bleak House”. Am tradus – când postam mesajul de mai sus – „BLACK House”. Care a apărută între timp la Nemira. Şi-i spune „Casa întunericului”. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s