Altfel spus, după îndelungi analize, ne-am hotărât asupra unei rase de căţel. Dacă tot o s-avem curte, e păcat să n-avem şi-un credincios pe lângă noi. Însă nu ne trebuia ceva de talie mare, ceva fioros. Voiam un căţel cu care să te poţi juca, pe care-l să-l accepte şi Axi, un căţel inteligent şi ascultător. Că vrem să-l ţinem în casă, nu de alta. Nu ne lasă sufletul să-l abandonăm într-o cuşcă, la marginea curţii. Aşadar, sorţii au făcut să fie vorba de-un Border Collie. 🙂 Adică, pre româneşte, ciobănesc scoţian. Prin topurile pe care le-am văzut apare peste tot pe locul 1 la inteligenţă, agilitate, afecţiune şi toate alea care ne interesau pe noi. Tot soarta ne-a scos în cale un forum de pe animale.ro, unde o doamnă tocmai anunţa că i-a născut căţeluşa. Căţeluşă care, să vezi potrivire, este prima border collie adusă în România. Cu pedigree şi toate alea. Iar doamna, să vezi potrivire şi mai mare, e chiar din Oradea. Aşa că am sunat-o şi ne-am „rezervat” o căţeluşă. Puişorii n-au acum decât 2 săptămâni, aşa că pot fi despărţiţi de mamă doar pe la finele lui septembrie. Ceea ce-i nemaipomenit. Până atunci sperăm să fie pe terminate şi casa.

Iată aici două poze. Una e cu puişorii de anul trecut şi cealaltă cu generaţia 2007. Nu-i aşa că-s drăgălaşi?

Unul dintre aceştia va fi al nostru. 🙂