Căldura asta scoate neomu’ din tine. Zău aşa. Ţi se urcă la cap şi-ţi întunecă mintea de nu-i adevărat. E ca o beţie crâncenă, ca o hipoglicemie netratată până la ora amiezii c-o cafea tare, aşa-i căldura asta. Te stoarce de toate gândurile şi de toate intenţiile. Planurile mele măreţe, de zeci de pagini traduse pe zi, de scris articolele amânate şi răsamânate pentru Flacăra, de scris un editorial inept din faşă pentru Familia, de citit din cartea lui Ioan T. Morar (da’-i prea multă căldură-n ea, căldură d-aia ca la capătu’ lumii, în Nouméa-n praznic), de jucat cu mâţu’ care arată şi el cum arăta atunci când i-a rămas un spic în gât şi l-a anesteziat veterinaru’ de nu şi-a mai revenit zece ore şi-a stat cu ochii tulburi şi limba pleoştită-ntr-o parte, plină de salivă uscată… toate planurile mele, mânate ieri seară de-un entuziasm revoluţionar cum că rămân şi azi acasă, nu mă duc la redacţie, tocma’ ca să le fac pe toate astea, să le fac în sfârşit, ura, ura, izbândim, jos Ceauşescu, toate s-au dus pe lacu’ de sudoare ce-şi loveşte şi-acu’ undele sărate de malu’ cefei mele. 😛 Nu mai suport! Îndurarea mea a ajuns la capăt. Simt că iese neomu’ din mine. Şi vai de cine m-o călca acuma pe bătături şi numa’ c-un vârf de unghie. 🙂 Ce? Vorbesc serios! Nu vă luaţi după feţele astea rânjite. 😀
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Mircea Pricăjan 
caldura asta e cea mai terifianta femeie… eu zic sa facem o revolutie de zapada, ca asa nu mai merge!
ca un raspuns extins, mai draga, o poezie geniala a unui prieten bun, foarte bun, magnific, din pacate plecat putin dintre noi…
Histerizate feciaore pale,
La ferestre deschise, palpita…
In amurguri rosii, nuptiale,
Stau pale, si nu se mai marita.
Eu trec, imbatranit, ca si ele,
Si-asemenea inima mea plange –
Din treacat, tuturor, in perdele,
Le pun cate-o roza de sange.
frumos, frumos! da’ nu ştiu ce să zic cu zăpada… ventilatoru’ meu nu merge decât pe rece. zi-mi dinainte când plănuieşti revoluţia aia, ca să mă dotez din timp cu calorifer pe ulei.
şi, ca să păstrez tonu’ citatelor, uite unu dintr-un foarte bun prieten, cel mai bun, cel mai apropiat, adică io cu mine însumi:
„E-o căldură de-ţi vine să-ţi dai jos şi pielea. Să ai parte de puţină răcoare măcar până se usucă sângele.”
se-nţelege, e tot din celebrul roman început, fără titlu, ce poate niciodată n-o să fie dus la bun sfârşit 😀
cam vampiros, but i like it!
chestia e ca si fara piele tot frig e, doar ca racoarea durerii e mai genuina… ma mut la polul nord. who is with me?
ia-o înainte şi zi-mi cum e 🙂
am ajuns da’ cam gol…. cred ca e pret mare la intrare….
anunt important! daca cumva trece pe-aici infioratoarea LETITIA, ii las o scrisorica deschisa. Iata ce contine… Fireste, cu tot dragul…
Femeie – masca de culori
Cocota plina de rafinarii –
Tu, care tipi la desfranari tarzii
Pe visatori, cu greu, ii infiori…
scuză-mă, mihthefreak, că nu ţi-am urat bun venit la mine-n casă. o să mă poţi ierta vreodată? 😦
da’ cum te-ai dus tu aşa la polu nordului fără să-ntrebi mai întâi la o agenţie cum e, dom’le, se plăteşte au ba? şi dacă da, cât e intrarea. nu de alta, da’ puteai scoate un împrumut de vacanţă, să mergi la sigur. îmi pare rău pentru tine. :((
da’ cine-i letiţia, domnu’ mihthefreak?
cea mai sexy stilista a blogosferei! bine, dupa luciat, da’ acu’ e in vacanta…
la pol am fost cu avionul personal, dreamland, si daca imi las capul in cealalta parte, ajung in altaa paaarteee… si tot asa. daca vrei, te iau, da’ numa cu matza.
ahaaa…
oi fi vreun harry potter cu avionu ăla al tău semi-telepatic. îţi doresc călătorii sprâncenate 🙂 io cre’ că rămân aici în talpa iadului, că mă leagă oareşce lucruri presante, care nu suportă amânare. da’ o să te ţin postat in case că ne răzgândim 😀
dragule, la cate calatorii am facut pana acuuuum…. e impecabil! ti-l recomand pt scris/terminat odata romanul. pana una-alta, si iadul se stinge cu un vis rece ori un gand racoros. ce tot vorbesc, si cu o bere rece…! capul sus, pionierule!
dea domnu’ tovarăş să fie cum zici tu cu iadu şi romanu. ţine aproape 🙂 şi-o să afli mai multe despre amândouă. live from the ploughing fly 😀
„Soarele s-a topit si a curs pe pamant” – cred ca abia acum putem intelege ce inseamna asta… 🙂
Insa Griska al meu doarme pe masa, in spatele laptop-ului, si ventilatoarele sufla aer fierbinte in spinarea lui imblanita…
oooo, sărăcuţul! 😦 îi trimit şi îţi trimit un gând rrrrrece 🙂