DT4

Am crezut că nu-l mai termin. Am rostogolit termenele de predare ca Mr. Jingles mosorul de hârtie. 🙂 Şi-n tot acest timp cititorii mă-ntrebau când, când, când îl vor putea citi.

Ei bine, vestea bună a venit. Volumul 4 al seriei Turnul Întunecat, pe care-l veţi recunoaşte după titlul Vrăjitorul şi globul de cristal (sau, şi mai bine, după grosime!), este în sfârşit gata tradus. Sper să vă placă, aduce multe elemente noi poveştii celui din urmă pistolar şi extinde în direcţii noi paleta de semnificaţii a seriei.

În timpul traducerii am avut de consultat destule cărţi. King, chiar şi atunci când povestea se desfăşoară într-un trecut western care este în acelaşi timp un viitor sumbru al unei paralele a lumii noastre (ştiu că v-am pierdut, dar mai limpede de-atât nu cred că se poate spune!), face o sumedenie de trimiteri intertextuale. Unele declarate, altele doar sugerate. Norocul meu că am avut la dispoziţie şi ediţia franţuzească (îi mulţumesc şi acum lui Vali Lozinsky fiindcă mi-a oferit-o ca material ajutător, într-o ediţie integrală de la J’ai Lu), şi cea italienească. Datorită acestora am încredere că ediţia românească a ieşit mai bine. Aluziile pe care nu le-au prins ei le-am prins eu, iar cele pe care eu nu le-aş fi prins, poate, din goana tastaturii, m-au ajutat ei să le văd. Sigur, asta a redus productivitatea la hectar, dar cred că a meritat. Ca întindere, am ajuns astfel la jumătatea seriei. Cărţoiul pe care îl vedeţi în imagine, ediţia franceză, reuneşte primele patru volume, cu ilustraţii şi tabel cronologic cu tot. Al doilea volum al integralei e tot atât de pântecos, însă conţine doar trei volume, ultimele. De-ar fi după mine, anul ăsta aş vrea să le văd tălmăcite şi pe ele.

Să nu sărim totuşi calul. Să le luăm pe rând, frumos. Următoarea din serie, Lupii din Calla [apropo, un scurt quizz: de la ce credeţi voi că vine Calla, numele localităţii? 😉 ], arată cam aşa-n ediţia princeps de la Donald M. Grant: Eu cam atât am avut a vă spune. Mă grăbesc să termin revizia şi să pot trimite textul către editură.

Zile lungi şi nopţi uşoare, cititori-sai!

Despre Suspans, ştiri, concurs etc.

În ultima vreme n-am văzut decât lucrul la traducere. Ciudat cum unele cărţi îţi cer/impun un ritm anume. Oricât de tare m-aş strădui, tot nu pot duce norma zilnică la capăt…

Dar nu pentru asta v-am chemat aici.

V-am chemat ca să vă amintesc că există o revistă pe lumea asta, SUSPANS i se spune ei, şi e o revistă frumoasă foc, şi interesantă, o revistă care merită toată atenţia voastră. Jur. Iată, săptămâna viitoare va fi prezentă chiar cu al nouălea număr. Al 9-lea, vă zic.

Dar până atunci vă anunţ că rubrica de ştiri şi-a reluat dinamismul. You might wanna see what I mean. Iată ce-am anunţat poporului în ultimele zile:

Şi urmează altele, proaspete, calde de-abia le veţi putea ţine în mână. 🙂

În caz că vreţi să nu pierdeţi niciuna, ei bine, puteţi urmări revista pe Twitter, pe Facebook sau abonându-vă la feed-uri ori la newsletter.

Sau… dacă treaba asta cu ştirile şi, feri Doamne, revista în sine nu vă atrage deloc-deloc :(, poate vreţi cărţi. Avem concurs. Săptămânal! 5 exemplare garantat. De la Nemira din colecţia Suspans. Titluri proaspete sau mai vechi. Acceptăm şi propuneri. Pentru toţi cei înscrişi la newsletter. Vă trimitem câte o întrebare pe săptămână, voi daţi răspunsul la pagina concursului şi-n miercurea viitoare am eu grijă ca random.org să tragă la sorţi câştigătorii.

Săptămâna aceasta avem de dat 5 exemplare Palatul, de Chelsea Quinn Yarbro.

Dacă nici cu astea nu v-am convins, I’m at a loss.

Pofiţiţi, deci, la noi, singura revistă de suspans din România. Fără falsă modestie.

Pictorial cu unguroaice

Vă spuneam luni că sâmbătă am fost la cumpărături la vecinii unguri. Ei, magazinul Tesco în care mergem noi, în Berettyóújfalu, vinde nu numai alimente, ci şi alte mărunţişuri, printre care şi – pa-ram-pam-pam! 🙂 – cărţi. Şi pierzând eu timpul printre rafturi, m-am gândit să fac nişte poze cu telefonul mobil, să vă arăt şi vouă. Aşadar, iată pictorialul:

Începem cu Stephen King, evident:

Evident, Blaze şi, mai puţin evident, La asfinţit.

Tratatul lui despre genul horror în literatură şi media, Danse Macabre.

Mergem mai departe cu un George R. R. Martin:

Asta e Iureşul săbiilor.

Novelizarea unui serial celebru, Torchwood:

La noi pesemne n-a prins destul nici serialul însuşi…

Şi-n încheiere un Jo Nesbø, norvegianul, revelaţia anului trecut (tradus şi la noi, la RAO):

Asta e The Redeemer, din seria Harry Hole.

Până la următoarea vizită în Ungaria şi, deci, până la următoarea sesiune de shooting, asta a fost. Sper că v-a plăcut. Vă aştept părerile despre coperte. Şi despre orice altceva…