Pentru cine ştia şi mai ales pentru cine NU ştia că-n fatidica dată de 13, vineri 13 luna asta în Oradea a venit aproape pe furiş 🙂 o delegaţie aproape fantomă 🙂 a editurii Tritonic, iată aici dovada – în înseşi cuvintele celui cu dublă identitate, cum îi place să se recomande-n faţa publicului (mai mult sau mai puţin numeros – în cazul de faţă rog a se bifa varianta din urmă 😦 ), şi anume Bogdan Hrib, editor şi autor. Editor de 15 ani şi autor până acum dublu-recidivist, din 2007 încoace.

Recunosc aici negru pe alb că întâlnirea noastră face-to-face a fost îmbucurătoare. Am avut noi în trecut niscai daraveri, ne-am adresat uneori cuvinte cu miez tare, dar până la urmă am fumat pipa păcii (metaphorically speaking, ăv corz; Bogdan + fum de orice fel, dar mai ales de ţigară/pipă/lulea = not a good idea – pentru dovezi suplimentare a se citi însemnările de pe blogul Tritonic referitoare la vizita lui în colţul ăsta de plai mioritic). Revenind, căci paranteza asta m-a aruncat puţin off-track, ziceam că întâlnirea noastră a fost îmbucurătoare. Şi binevenită. Căci ne-am strâns în sfârşit mâna şi ne-am privit în ochi şi am descoperit că până la urmă acelaşi lucru ne mână-n luptă pe amândoi. Cărţile. Şi odată lămurit lucrul ăsta cred că toate celelalte se pot rezolva uşor.

„Asta-i!” 🙂

P.S. Ca şi exclamaţia din încheierea postării de faţă, cuvintele din titlu îi aparţin lui Bogdan Hrib. Pentru corecta informare a eventualilor cronicari ai acestui soi de evenimente, ele au fost rostite în data de 13 februarie a.c., într-o zi de vineri, în jurul orei 14 şi 10 minute, în incinta Librăriei Humanitas „Mircea Eliade” din Oradea, în momentul în care Bogdan Hrib l-a văzut pe subsemnatul intrând pe uşă. Over and out. 🙂