Arhive pe etichete: Nemira

Inferno

Acesta-i titlul antologiei realizate de Ellen Datlow care stă să apară la Editura Nemira. Iar subtitlul: Despre teroare şi supranatural. Povestirile din această carte au fost traduse de Ana-Veronica Mircea, Silviu Genescu, Mihai-Dan Pavelescu şi, cu voia domniilor voastre, subsemnatul.

Pe marginea acestui fapt ne-a luat la întrebări Andreea Cristache pentru blogul Nemira. Puteţi citi AICI răspunsurile primilor doi colegi de tradus, adică tuşa Vero şi Silviu Genescu, iar AICI răspunsurile mele şi-ale lui Dan Pavelescu.

20 de ani cu Nemira

Adică mâine, 22 iulie, e ziua de naştere a editurii noastre de suflet. Nu ştiu vouă, dar mie clar mi-a înseninat pubertatea şi, mai apoi, adolescenţa. Ţin minte că am citit cărţile Nemira în gimnaziu, unde o mână de colegi pusese bazele unui fan club Nemira (aveam biblioteca noastră alcătuită din volume donate chiar de editură), şi ţin minte că am citit cărţile Nemira în liceu, când nicio pauză şi nicio oră de matematică 😉 nu mă găsea nepregătit: aveam mereu în bancă un roman Nemira de citit. Iar acum, după atâţia ani, faptul că am ajuns să colaborez cu Nemira, ba chiar să realizez o revistă sub egida ei, mi se pare uneori de-a dreptul ireal.

La mulţi ani, Nemira! Fie să-ţi citim cărţile până la adânci bătrâneţi!

Concurs Nemira pentru bloggeri. And my 2¢ on smth

… având ca temă Urzeala tronurilor, de G.R.R. Martin. Sună foarte bine. E cu înscriere prealabilă, cu nişte subiecte la alegere (dintre cele propuse), cu reguli clare de urmat. Daţi clic aici şi aflaţi de la Andreea tot ce vă poate interesa. Premiile nu sunt de lepădat. 😉

Legat tot de-acest subiect, tot pe blogul Nemira găsesc un articol semnat de Ionuţ, în care seria lui Martin este pusă faţă-n faţă cu Stăpânul inelelor, seria celuilalt R.R., şi-anume Tolkien. Argumentele lui Ionuţ în favoarea Urzelii se susţin, însă doar dacă eliminăm din termenii analizei criteriul fantasy. Altminteri, sorry, eu merg pe mâna bătrânului Tolkien. Acela da, este fantasy 100%. Tocmai fiindcă se îndepărtează de real şi zugrăveşte o lume distinctă, care funcţionează ca unsă în graniţele ei, fără a avea nevoie de cârja realului. Şi fiindcă are aura aceea de basm. În ce mă priveşte, cu părere de rău pentru armatele de fani ale lui Martin, Stăpânul inelelor rămâne pe primul loc.

Later edit: Uitai să spui că şi articolul lui Ionuţ se-ncheie c-o invitaţia la concurs. Mereţ’ degrab-acolo, ziceţi cu cine ţineţi, argumentaţi temeinic sau faceţi băşcălie cu har şi, cine ştie, puteţi câştiga o Urzeală. 🙂