Un colet

Astăzi, având eu drum pe la poşta din sat 🙂 cu nişte treburi, am aflat că mă aştepta un colet măricel. Cum întotdeauna mă bucur de colete – mai ales dacă acestea sunt măricele! – abia am aşteptat să ajung acasă, să scot cutterul din sertar şi să mă apuc de hăcuit.

Exact asta am făcut. Şi nu pot să nu vă împărtăşesc ce anume a dezvăluit acel colet trimis de Nemira. Iată:

Ele îmi vor ocupa timpul liber în zilele acestea.

Şi vă mai spun doar că-n perioada imediat următoare am să vă ofer părerea mea despre fiecare dintre aceste cărţi (da, inclusiv despre Adio, iubito!). Volumele sunt foarte arătoase şi miros divin (chiar, de ce nu s-a gândit nimeni să facă un parfum cu iz de carte nouă?). Mă aşteaptă în mod sigur ore bune de lectură plăcută. Ceea ce vă doresc şi vouă!

De azi

§ Azi l-am întâlnit pe cel mai înflăcărat admirator al boc!-ului. Şi-a creat o echipă de savanţi, spunea. N-a făcut decât lucruri bune, spunea. E om cu viziune, spunea. – Şi tot timpul omul tremura, se bâlbâia, mă privea cu fereală.

§ B1 şi-a schimbat proprietarul, îmi spune un prieten, apreciat şi aspru critic de teatru. S-ar părea c-o apucă pe alt drum. Da’ o să fie comic. Turcescu zice-se c-o să facă tandem cu Cristoiu într-o emisiune. Tu-ţi imaginezi? – Încerc şi acum. Va fi comic, asta-i clar.

§ La televizor, pe nu ştiu ce canal de ştiri. Despre pensiile militarilor. Dogaru şi alţi câţiva. Şi Tatoiu. Dar altfel de Tatoiu. Toţi împotriva unui neisprăvit cu epoleţi graşi care vorbea, prin telefon, din partea Ministerului Apărării Naţionale. Vorba vine că vorbea. În doi timpi şi trei mişcări l-au acoperit toţi: Dumneata să taci, îi zice Dogaru, că numai minciuni debitezi! – Şi aşa era. Minţea domnu’ cu epoleţi graşi de-ţi stătea mintea-n loc.

§ Săptămâna viitoare avem proces cu Statul, zice tata, fost militar.

§ În toiul dezbaterilor pe tema pensiilor militare, poc!, boc!, se întrerupe emisia: Caz şocant la Constanţa (parcă), zise prezentatoarea. Un bărbat şi-a înjunghiat soţia, şi-a luat copilul în braţe şi a sărit de la etajul 3. (Aflu mai târziu că era, de fapt, etajul 9.) – Da, a-nceput de ieri să cadăcâte-un om… acum a Stat!

§ Traducând de zor, târâş-grăpiş: You wouldn’t know a young lord from a young turd/ Tu non sapresti distinguere un giovane signore da un giovane stronzo/ Tu ferais pas la différence entre un jeune seigneur et un étron fumant/ Tu ai fi-n stare să confuzi un domnişor şi c-o scârnă – îl apostrofase o fetişcană căreia-i rămăseseră, parcă, fix patru dinţi în mândra-i guriţă.

________

Alte destinaţii interesante de zilele astea:

  1. Micawber scrie despre Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo. – AICI.
  2. Cultural SF face un top al apariţiilor, evident, SF. – AICI, fond sonor Korn – All in the Family.
  3. Alex Ştefănescu îşi spune în continuare părerea despre textele primite la Poşta redacţiei. Acum, primul pe listă: Oliviu Crâznic. – Vedeţi AICI cum s-a descurcat.
  4. Nu în ultimul rând, în Cultura şi preluat pe blogul revistei, Cele mai bune şi cele mai proaste cărţi din 2010: votează 13 critici. This one is a must! – AICI.

Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi

Rup tăcerea din motive pur… comerciale.

Vă anunţ marea mea izbândă. Şi anume achiziţionarea unei cărţi de la Book Depository, prin plata CU CARDUL, oameni buni!! Deci asta-i o mare, maaare realizare, credeţi-mă!

Aşa că iată-n dreapta ce mi-a adus azi poştaşul (făcându-şi simţită prezenţa la poartă doar graţie dihaniilor personale ce nu mai conteneau să latre). E vorba, ladies & gentlemen, de inegalabilul şi fenomenanul BRIAN KEENE, cu un roman horror rău de tot, cu râme gigantice pe copertă, intitulat adecvat THE CONQUEROR WORMS.

Ziceam însă că această însemnare are-n spate motive pur comerciale. Să explicitez. Luându-mi eu astfel prima doză de drog, normal că-mi doresc acum mai mult. Şi cum contul din bancă e pe avarie, mi-a şoptit mie o păsărea că te poţi face frate cu… ei bine, vânzătorul, iar el te va răsplăti cu niscai procente din eventualele achiziţii ale celor trimişi de tine.

Drept pentru care, dragii mei, vă îndemn să mergeţi la Book Depository (dar musai dând clic pe coperta de mai sus ori pe titlul cărţii ori pe logoul e-librăriei din rubrica din stânga) şi să nu vă zgârciţi, să cumpăraţi tot ce vă doreşte sufleţelul, luându-vă gândul de la criză şi alte prostii. Vă garantez că procedura e foarte uşoară – dovadă c-am aplicat-o şi eu – şi că satisfacţiile vor fi pe măsură. De ambele părţi. 😀

A, era să uit. Transportul oriunde în lume e gratuit! Iar comanda vă ajunge la portiţă în cel mult 10 zile. Taman din Anglia.

Gata, ce mai staţi? La clicăit toată lumea!

Vă mulţumesc anticipat.