A.R. Deleanu – Îmblânzitorul apelor
Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2012

Îmi vine greu şi mi se pare oarecum incestuos să scriu despre o carte pe care, într-un fel, am năşit-o. Îmblânzitorul apelor, romanul cu care debutează A.R. Deleanu, mi-este cunoscut de o bună bucată de vreme, cu mult înainte de-a fi tipărit între coperte şi scos pe piaţă. Autorul, pe atunci doar un nume care semnase câteva texte excelente (şi pe care nu am ezitat nicio clipă să le public în revista Suspans pe care o îngrijeam la vremea aceea), autorul mi-a trimis la un moment dat şi manuscrisul acestui scurt roman. Ocupat cu prea multe atunci, m-am limitat să-l scot la imprimantă, să parcurg sinopsisul care îl însoţise şi să-l pun la păstrare, cu gândul că îl voi citi cu primul răgaz. Şi chiar aşa am făcut, chit că apoi nu am mai avut ocazia să discut despre el cu autorul. Continuă lectura →