Pentru mine, majoritatea filmelor făcute după cărţile lui Stephen King vor suna întotdeauna în italiană. Pentru că aşa le-am văzut prima dată şi aşa le-am revăzut de-a lungul timpului de nenumărate ori. Înregistrate de la TV pe casete video.

Îmi amintesc mereu de ele cu plăcere şi le iau periodic la vizionat. Chiar şi acum, când am schimbat casetele video pe DVD-uri. Dublate tot în italiană. Pentru că IT e mai înfricoşător aşa–nu ştiu sigur de ce. Pentru că şi NEEDFUL THINGS e mai înfricoşător atunci când se numeşte COSE PREZIOSE. Ca să nu mai amintesc de L’OMBRA DELLO SCORPIONE aka. THE STAND. Şi cam toate ecranizările clasice.

Poate că cei de vârsta mea, care înainte să urmărească PRO TV sau alte posturi româneşti (era şi imposibil–ele nici nu existau pe-atunci, imediat după Revoluţie) au urmărit ITALIA UNO, CANALE CINQUE, RETE QUATRO, vor înţelege apetenţa mea.

Una sola cosa è certa: quella è stata la vera epoca d’oro per noi.