Trei zile am fost înscris într-un maraton. Un maraton editorial.

Practic sportul ăsta, lunar, de 44 de luni (27 făcând Supans.ro şi 17 făcând Revista de suspans; cu Familia e diferit, acolo este o redacţie întreagă, cu atribuţiuni clar împărţite). Nu ştiu cum se face, dar întotdeauna ajung la el. Poate fiindcă nu am doar asta „pe cap”? Oricum, trei zile, în medie, am petrecut lunar, vreme de aproape patru ani, făcând reviste de gen. Activitate – chiar dacă nu tocmai zăbavă – plăcută, nu-i vorbă, dar nu întotdeauna potrivită în desfăşurarea programului meu normal de lucru. Şi încep să mă resimt, vorba reflexivului. În cazul ăsta, pentru a nu claca naibii la un moment dat, se impun schimbări. Nu vreau să renunţ la revista asta nici picat cu ceară, aşa că cea mai bună soluţie pe moment mi s-a părut rărirea ediţiilor. O soluţie gen win-win. Eu apuc să mă refac şi, în ăst răstimp, apucă şi oamenii-cititori şi oamenii-scriitori să citească/scrie mai mult, la finalul trimestrului hotărât pentru o ediţie putând rezulta un sumar mai ofertant, mai diversificat. Şi, de ce nu, mai bine lucrat. Win-win, cum zic.

Iar dacă nu s-a înţeles încă, Revista de suspans nr. 17 a-nceput de aseară să respire, la adresa cunoscută. Cu numărul 18 ne întâlnim în cursul lunii mai.

Din motive personale, Ty Schwamberger a decis ca 2014 să fie ultimul său an ca scriitor profesionist de horror. Ca autor de fiction, mai bine spus. Ca urmare, pregăteşte un volum special, dedicat celui care l-a influenţat cel mai mult în scrisul său, anume Richard Laymon. Cartea, prefaţată chiar de soţia răposatului întemeietor al curentului splatterpunk, va conţine, la final, o secţiune „comemorativă” la adresa lui Ty. Îmi face plăcere să vă anunţ că printre cei ale căror praise-uri vor fi cuprinse acolo îl veţi găsi şi pe subsemnatul.

Pentru cine nu ştie sau a uitat, Ty Schwamberger a fost invitatul Revistei de suspans în luna septembrie 2013, ocazie cu care i-am luat şi un interviu. Tot în acel număr puteţi citi povestirea „Doar o bere-n plus?”, tradusă de Dan Butuza, mai mult ca sigur până acum prima tălmăcire în limba română din opera autorului.

Un autor celebru de literatură horror (Tim Waggoner) cere pe facebook câteva nume de autori „up & coming in the genre”. Uite aşa, în nici 15 minute, mi-am alcătuit o listă de 53 de scriitori tineri demni de tot interesul. Cu care, evident, am şi stabilit „prietenii” pe-acest facebook sărbătorit astăzi. Sincronizarea e, poate, cel mai important lucru de urmărit atunci când vrei să activezi într-un domeniu. Ştia Lovinescu ce spunea.