😀

În ţara care nu e-n stare să facă o şosea ca lumea, darămite o autostradă; în ţara în care trenurile rapide şi ultrarapide se târăsc cu viteza melcului turbat, ba mai şi bagă căldură la radiatoare în plină vară; în ţara care se făleşte cu frumuseţi naturale demne de invidiat, dar la hotelurile şi pensiunile căreia rişti să te procopseşti cu salmonela, trichineloză şi alte boli ale civilizaţiei multilateraldezvoltate; în ţara în care toată lumea se uită zi şi noapte în gura unor troglodiţi cu statut de politicieni ieuropeni; în ţara… în ţara noastră scumpă şi dragă, leagănul romanităţii, pavăza Europei, mama noastră iubitoare etc. cică exista odată o emisiune cum alta-n ţară nu vedeai şi care, mare minunăţie, era difuzată chiar de postul de televiziune nepereche. Era o emisiune despre cărţi, despre citit, da’ nu aşa cum v-aţi fi aşteptat, nu băţoasă şi încrâncenată, nu gravă şi plină de propria-i importanţă. Nu. Era una degajată, plăcută la urmărit, cu oameni şi avizaţi, şi amatori. Îi zicea Lumea citeşte. Şi-n scurta ei viaţă chiar a reuşit să lase impresia că… lumea citeşte! Dar, ca orice lucru bun, a fost chemată la cele veşnicei mult prea curând. Norii negri s-au adunat pe cer, un balaur uriaş şi crâncen (pe care lumea, cititoare au ba, din lipsă de alt nume, i-a spus Sassu) s-a pogorând din tării, a început să scuipe foc pe nări şi ea, emisiunea din povestea noastră, a căzut răpusă la pământ.

Dar oamenii de bine nu vor s-o creadă moartă. Nu acceptă soarta şi speră s-o poată readuce la viaţă din propria-i cenuşă. Tocmai de aceea, înarmaţi cu ce au ei mai de preţ, cărţile, s-au hotărât să se adune în faţa castelului fiorosului balaur (intrarea din Pangratti, spune anunţul) în ziua de marţi, pe la ora 7 către seară, pentru a protesta paşnic. Va fi oare de-ajuns spiritul acestora, voinţa lor, pentru a o readuce la viaţă pe domniţa Lumea Citeşte? I se va înmuia inima balaurului Sassu? Toate acestea rămân a fi trăite şi-abia apoi scrise. Pentru ca, într-un final, lumea să le citească şi să ia aminte. Încălecai p-o şa etc.

Da, am revenit în patria mumă de câteva zile bune, da’ zău că nu m-a tras deloc aţa să scriu aici ce, cum, unde, cât a(m) fost. Tre’ să-mi pun ordine în fotografii (am făcut peste 1400), am de transferat filmările pe DVD-uri (peste 5 ore de peripeţii) şi, pe deasupra, mai tre’ să mă şi doftoricesc, că n-am trecut bine graniţa şi m-a şi apucat o boleşniţă de toată fala. O fi de la aerul de-acas’, ştiu io! Revin, revin…