Din nou despre border collie

Până să vină acasă, cu Linda comunic aproape exclusiv… virtual. Astăzi mi-a trimis un link.

E-un articol apărut în februarie 2005 în săptămânalul Bihoreanul. Şi vorbeşte despre mămica lui Ares! 🙂 Care, în perioada aceea, tocmai dăduse naştere primilor 8 căţeluşi. Primului cuib de border collie din România. Articolul se cheamă Cel mai deştept „român” şi zău că-i aşa. Rasa asta-i cu adevărat nemaipomenită. Cred că-s singurii câini care pot fi dresaţi doar cu vorba bună. Nu-i nevoie de altceva. Percep cea mai uşoară schimbare de tonalitate. Sunt de-un bun-simţ nepământean. Ajunge să-i spui un „nu” ferm şi pricepe imediat că nu prea e bine ceea ce face. La fel, un „bravo” spus din inimă îl bucură mai tare ca orice. Numai să te uiţi în ochii lui şi ştii din prima clipă că înţelege tot ce-i comunici. Poate şi multe altele, pe care tu nici măcar nu ştii că le exprimi. Ares al nostru, la două luni, răspunde prompt la comanda „şezi” şi deja face aport aproape fără greş. Cât despre instinctul de ordonare… numai de bine! Câine de turmă fiind, când îşi vede jucăriile împrăştiate prin toată casa, le adună fain-frumos în coşul lui. Pe Axi, când e treaz, îl mână şi-l adună ca pe-o oiţă. Stânga, dreapta, dreapta, dreapta, aşa, acolo-i bine. 🙂

Ţineţi minte: (încă) mai sunt 2 borderiţe de vânzare. Eu zic că-i o şansă unică. Citiţi articolul din Bihoreanul (sau priviţi poza de mai jos) şi contraziceţi-mă dacă puteţi. 🙂

picture-033.jpg

Cerere de ajutor… livresc

Vă rog, dragilor, scumpilor, frumoşilor, să trăiţi o mie de ani cu fericire, să aveţi noroc voi şi tot neamul vostru, vă rog din suflet să aruncaţi un ochi prin bibliotecă şi să vedeţi de nu-i pe-acolo un cotor (sau 2 cotoare, că-i ediţie în două volume) pe care să scrie frumos Casa umbrelor de alde Dickens. Nu vă cer mult, doar 5 minute din viaţă. E-o cauză nobilă, care vă va lumina ziua. Mă interesează primele 2 paragrafe – alea cu ceaţa londoneză, cu clădirile mohorâte; sigur vi le amintiţi din şcoală, de la orele de engleză – şi titlurile capitolelor 7 şi 8. Haideţi, un mic efort. Traducerea-i aparţine lui Costache Popa, cartea-i apărută la Ed. Univers în 1971 şi se pare că niciunul dintre cunoscuţii mei n-o are. Mulţumiri anticipate şi necuprinzatoare. 🙂

Oamenii de paie se apropie

Uite că şi ultima mea „profeţie” se adevereşte. 🙂 Oamenii de paie, cartea lui Michael Marshall, e pe ţeavă. În zilele astea va vedea lumina librăriilor. Deocamdată îi puteţi vedea coperta, puteţi degusta o parte din conţinut şi puteţi afla câteva ecouri din presă. You know the drill: clic pe copertă sau accesaţi direct www.thriller.ro. E cover-book-ul lunii. 🙂

oamenii3d.gif