Steampunk – a doua revoluţie

Aceasta este coperta definitivă, cu toate numele colaboratorilor la locul lor. A fost dezvelită astăzi, AICI.

Se prefigurează a fi o antologie de căpătâi pentru mişcare sefistică românească. Felicitările mele lui Adrian Crăciun pentru această spectaculoasă distribuţie. 🙂

– Şi mai departe, la cererea publicului, rubrica:

________

Alte destinaţii interesante de zilele astea:

  1. De pe VerticalNews am aflat povestea aproape incredibilă a lui Cătălin Frâncu, cel care a ctitorit dexonline.ro. – Citiţi interviul AICI.
  2. Magemanda de la Floor to Ceiling Books a găsit o asociere foarte interesantă între anumite genuri de muzică şi/sau formaţii şi anumite genuri de literatură şi/sau autori. – Vedeţi AICI despre ce vorbesc.
  3. MoshulSF Ghidoveanu ne oferă o nouă exclusivitate pe blogul său: Panspermie de George Lazăr. – Proza o puteţi citi AICI.
  4. Fangoria, cea mai tare revistă americană dedicată horror-ului, anunţă că formaţia italiană Goblin, condusă de Claudio Simonetti, formaţie care şi-a legat definitiv numele de gialo-urile lui Dario Argento din perioada lui de glorie se va reuni pentru un festival european. – Ştirea completă AICI.
  5. Tot Fangoria a anunţat (chiar astăzi) că Peter Jackson se pregăteşte să înceapă filmările la Hobbitul. O parte din actorii aleşi să joace în el a ţinut o conferinţă de presă. – AICI e materialul-sursă.
  6. Anul acesta umblă pe internet o provocare livrescă. 2011 Stephen King Challenge, îi spune. Pe scurt, e un pariu pe care-l fac cititorii de-a parcurge anul acesta cât mai multe cărţi ale autorului din Maine posibil. Au şi un ecuson şi o listă de înscriere (131 de participanţi, până acum). – Aflaţi regulile de AICI, de pe Book Chick City.
  7. Hellnotes anunţă că editura Uninvited Books a lansat noul roman al lui Robert Dunbar, Willy, şi în format paperback. – AICI.
  8. „Câteva consideraţii asupra criticii de azi” se intitulează un articol al lui Claudiu Komartin din România literară (nr. 2/2011). – Cred că merită să vă luaţi câteva minute şi să-l citiţi. AICI.
  9. În Texas Observer, Joe R. Lansdale îşi aminteşte cum a fost copilăria sa sub ameninţarea bombei atomice. – Merită atenţia voastră, AICI.
  10. Polirom anunţă că romanul lui Bogdan Suceavă Venea din timpul diez a fost tradus în limba engleză. – Comunicatul oficial, AICI.
  11. China Mieville s-a apucat de scris benzi desenate. Sau romane grafice, dacă preferaţi. London Intrusion se va numi isprava şi Mulholland Books, blogul celor de la Little, Brown and Company, ne oferă mai multe pagini ca preview. – AICI.
  12. Rămânem tot la Mulholland Books. Şi tot la Joe R. Lansdale, de mai-nainte. – AICI, un text foarte fain despre influenţa lui Poe, mai ales, dar şi a alora asupra scrisului lui Lansdale.
  13. Blogul My Favourite Books prezintă prima parte dintr-o trilogie cu zombi pe care o scrie Jonathan Maberry. Rot & Ruin se numeşte cartea şi sună foarte, foarte interesant. – Convingeţi-vă, AICI.
  14. În Daily Mail, o superb interviu cu Jack Nicholson. „I used to feel irresistible to women. Not any more”, zice Jack. – AICI.
  15. The Paris Review anunţă că va publica în foileton, anul acesta, ultimul roman al lui Roberto Bolano, The Third Reich. – Asta da lovitură editorială. AICI.
  16. Adina Barvinschi scrie pe blogul său despre Snow Crash, de Neil Stephenson. Cartea a apărut în toamna trecută la editura Leda, în traducerea neobositei 🙂 Ana-Veronica Mircea. – Citiţi recenzia şi concluziile Adinei, AICI.
  17. IndieReader se lansează în forţă. Echipei i s-a alătura şi Scott Nicholson, iar primul lui text se intitulează How I Got Here, despre ce l-a inspirat în copilărie şi acum a ajuns scriitorul apreciat de acum. – Citiţi mărtuira lui, AICI.
  18. Fabrica de literatură publică un text bine documentat şi argumentat, semnat de Ioana Baciu, care poartă titlul Arta Steampunk. Eu zic că pică la ţanc. 😉 – Citiţi-l, AICI.

Eh, s-au adunat câteva. Şi-am mai triat din ele, fiindcă între timp se perimaseră. Sper să vă fie de folos.

Despre Suspans, ştiri, concurs etc.

În ultima vreme n-am văzut decât lucrul la traducere. Ciudat cum unele cărţi îţi cer/impun un ritm anume. Oricât de tare m-aş strădui, tot nu pot duce norma zilnică la capăt…

Dar nu pentru asta v-am chemat aici.

V-am chemat ca să vă amintesc că există o revistă pe lumea asta, SUSPANS i se spune ei, şi e o revistă frumoasă foc, şi interesantă, o revistă care merită toată atenţia voastră. Jur. Iată, săptămâna viitoare va fi prezentă chiar cu al nouălea număr. Al 9-lea, vă zic.

Dar până atunci vă anunţ că rubrica de ştiri şi-a reluat dinamismul. You might wanna see what I mean. Iată ce-am anunţat poporului în ultimele zile:

Şi urmează altele, proaspete, calde de-abia le veţi putea ţine în mână. 🙂

În caz că vreţi să nu pierdeţi niciuna, ei bine, puteţi urmări revista pe Twitter, pe Facebook sau abonându-vă la feed-uri ori la newsletter.

Sau… dacă treaba asta cu ştirile şi, feri Doamne, revista în sine nu vă atrage deloc-deloc :(, poate vreţi cărţi. Avem concurs. Săptămânal! 5 exemplare garantat. De la Nemira din colecţia Suspans. Titluri proaspete sau mai vechi. Acceptăm şi propuneri. Pentru toţi cei înscrişi la newsletter. Vă trimitem câte o întrebare pe săptămână, voi daţi răspunsul la pagina concursului şi-n miercurea viitoare am eu grijă ca random.org să tragă la sorţi câştigătorii.

Săptămâna aceasta avem de dat 5 exemplare Palatul, de Chelsea Quinn Yarbro.

Dacă nici cu astea nu v-am convins, I’m at a loss.

Pofiţiţi, deci, la noi, singura revistă de suspans din România. Fără falsă modestie.

Hoffmann şi Poe prin Bachelard

Cred că ar trebui să deschid o categorie intitulată „Din arhive”. Textul de mai jos datează din 2002, dacă nu chiar din 2001. L-am scris în facultate, probabil pentru cursul de literatură universală. Sau poate cel de estetică? Nu ţin minte ce reacţii a stârnit la vremea aceea, dar ştiu că, recitindu-l acum, mi-a redeschis pofta de Bachelard – ca să nu mai zic de Poe şi Hoffmann… Ceea ce vă doresc şi vouă. 🙂

◊

Autori fantastici văzuţi de Bachelard
(în două feluri)

Autor el însuşi atras de fantasticul literar, de vizionarism, onirism şi alte paralele cu sau proiecţii ale realului, în pofida puternicei şi riguroasei sale metode de lucru şi gândire, Gaston Bachelard nu ratează nicio ocazie de-a aduce în sprijinul demonstraţiilor sale analitice autori de literatură fantastică, Hoffmann şi Poe fiind dintre cei predilecţi.

În Psihanaliza focului*, lui Hoffmann i se dedică un întreg capitol, Punciul: complexul lui Hoffmann, unde este însă adus în discuţie, spre a supune natura autorului german unei comparaţii cu un autor de peste ocean, şi Edgar A. Poe, exponentul – spune Bachelard – apei mai degrabă decât al focului. Dacă „alcoolul lui Hoffmann este cel care arde cu flăcări”, fiind „marcat de semnul pe de-a-ntregul calitativ, masculin, al focului”, „alcoolul lui Poe este cel care inundă, care aduce uitarea şi moartea”, fiind „marcat de semnul pe de-a-ntregul cantitativ, feminin, al apei” (p. 118). Observaţie interesantă, greu de desluşit la o simplă atingere a operei celor doi. De altfel, universul „acvatic” al lui Poe abia acum pare a prinde contur, iar universul „caloric” al lui Hoffmann este de-acum mult mai prezent. Exemplele aduse în sprijinul observaţiilor de mai sus sunt pertinente, convingătoare: Prăbuşirea casei Usher, pe de-o parte, şi Cântecul Antoniei, pe de altă parte (poveste care începe în cel mai adevărat cadru fantast, în jurul unei candele în care „arde cu flăcări puciul prieteniei”).

Mai departe, în Aerul şi visele** (titlu ce parcă invită la o reverie fantastică), Bachelard dedică mai multe pagini „femininului” Poe, în capitolul Căderea imaginară. Nu e de mirare această alegere, totuşi, având în vedere că, spre deosebire de neamţul Hoffmann, Poe s-a arătat a fi un „partizan” mai înfocat al reveriilor onirice, al tărâmurilor iluzorii – toate asta şi multe altele induse de uzul drogurilor halucinogene. Coborâre în Maelstrom este, de data aceasta, aleasă spre exemplificare, iar fragmentul potrivit sună astfel: „Poe face pe nesimţite imaginar din real, ca şi cum funcţia însăşi a perceperii neobişnuitului ar fi de a declanşa vise.” (p. 103) Mai departe, Bachelard vorbeşte în legătură cu această povestire – dar şi cu altele, dată fiind tema uniformizantă – de-o „onirizare progresivă”, de trecerea treptată şi inexorabilă din real în imaginar – în vis, mai bine spus. „Deşi tema căderii este atât de săracă, Edgar Poe ştie să ofere, prin câteva imagini obiective, o hrană care alimentează visul fundamental, care face să dureze căderea.” (p. 105)

Fie că e vorba de ardere, de foc (sau de stingere, de apă, în cazul lui Poe), fie de vis şi iluzoriu halucinant (şi nu neapărat numai în cele două cărţi citate aici), Gaston Bachelard demonstrează cu prisosinţă că despre producţiile autorilor fantastici se pot spune multe lucruri noi şi interesante, lucruri care – mai important – în cazul lui sunt probate cu o limpezime exemplară.

Edgar Poe şi E.T.A. Hoffmann sunt numai două exemple. Ajunge însă o frunzărire a indicelor de nume şi o alegere întâmplătoare a unuia pentru a pătrunde într-o altă analiză unic expusă şi „dovedită”.

◊

*Gaston Bachelard – Psihanaliza focului, trad. Lucian Ruxandra Munteanu, pref. de Romul Munteanu, Ed. Univers, Col. Studii, Bucureşti, 2000.

**Gaston Bachelard – Aerul şi visele, trad. Irina Mavrodin, Ed. univers, Col. Studii, Bucureşti, 1999.