The Woman, un film scandalos?

Acum câteva zile a avut loc o vizionare în cadru restrâns  a filmului The Woman, rezultatul efortului conjugat al regizorului Lucky McKee şi-al scriitorului Jack Ketchum (pe care am avut plăcerea să-l intervievez pentru revista Suspans, AICI). Cum poate ştiţi, Ketchum e cunoscut pentru brutalitatea pe care o exprimă în cărţile sale, brutalitate preluată apoi şi-n ecranizările cărţilor lui. The Girl Next Door se spune că ar fi imposibil de urmărit, dar nici cu Offspring nu mi-ar fi ruşine. Red şi The Lost, alte două ecranizări, sunt mai cuminţele, deşi nu le lipseşte nici lor acel dram de „scandal” care l-a făcut celebru pe Ketchum.

Dar să revenim la The Woman. Aici nu mai e vorba de-o ecranizare. E vorba totuşi de-un scenariu pe care McKee l-a scris ajutat de Ketchum, iar influenţa acestuia se pare că a fost uriaşă. Din câte înţeleg, la film se lucrează deja de doi ani şi abia de curând au fost puse lucrurile cap la cap. Iar produsul final a fost înscris la festivalul Sundance. Şi prezentat, cum  începeam însemnarea aceasta, în faţa unui public restrâns.

Ei bine, din publicul acela a făcut parte şi un individ mai slab de îngeri, care s-a arătat foarte revoltat de lucrurile văzute pe ecran. Atât de revoltat, încât a început să vocifereze, să propovăduiască acolo, pe întuneric, cauza nobilă a civilizaţiei cuminţi, trebuind ca până la urmă să fie scos din sală aproape pe sus. Discuţia care a urmat pe coridor a fost filmată şi filmarea a făcut repede înconjurul globului. Am aflat şi eu de ea de pe site-ul lui Chuck Palanhiuk [apropo de el, vedeţi musai cartea recomandată săptămâna aceasta!], unde avem parte şi de-un interviu cu cei doi părinţi ai filmului, dar şi cu producătorul lui, Andrew van den Houten. Reacţiile celor trei la cele întâmplate le puteţi citi AICI.

Nedumerirea mea, chiar şi acum, e dacă totul poate fi considerat o manevră de marketing/PR sau e pur şi simplu o întâmplare întâmplătoare. Fiindcă e clar: de-acum înainte, The Woman va rămâne în mentalul tuturor drept filmul care degradează femeile, un film atât de brutal, încât la prima lui vizionare o femeie a leşinat şi cel care o însoţea s-a declarat revoltat şi a fost scos afară din sală. Adică exact publicitatea de care are nevoie un astfel de film, nu?

Privind la Oscaruri cu mânie

Oscar icon

Image via Wikipedia

Anul acesta, titlurile nominalizate la premiul Oscar pentru cel mai bun film sunt:

  • Black Swan
  • The Fighter
  • Inception
  • The Kids Are All Right
  • The King’s Speech
  • 127 Hours
  • The Social Network
  • Toy Story 3
  • True Grit
  • Winter’s Bone

Sâmbătă, odată întorşi de la cumpărături din ţara vecină, ne-am făcut două pizze mari, ne-am chemat finii şi am zis că începem să vedem cât mai multe din filmele de mai sus. Totul era pregătit, DVD-urile erau la îndemână, noi aveam chef să vedem pelicule valoroase… şi surpriză! Film după film după film am rămas complet neimpresionaţi.

Am început cu aşa-zisul favorit The King’s Speech. Început lent, fără antren, destul de lung încât să ne piară interesul. L-am abandonat. Am încercat Inception, tot aşa – 15 minute, de probă. Ne-a pierdut şi acesta, cu salturile lui dintr-un vis într-altul. Au urmat, pe rând, aproape toate celelalte (mai puţin Black Swan, care nu părea interesant nici măcar din trailer). Eşec total.

Ne-am mulţumit până la urmă cu True Grit, singurul care a reuşit să reducă la tăcere discuţiile dintre noi, semn că pe ecran se derula totuşi ceva demn de atenţia noastră. Un western cinstit, cu accent pe personaje, cu actori buni, regizat de fraţii Coen. Nici în ruptul capului n-aş fi zis însă, în alte împrejurări, că acela e material de Oscar. Comparat cu celelalte, zic acum, da, eu ăstuia i-aş dat premiul. În disperare de cauză…

Care este preferatul vostru? Şi ce impresii v-au lăsat celelalte filme nominalizate?