Da, am revenit în patria mumă de câteva zile bune, da’ zău că nu m-a tras deloc aţa să scriu aici ce, cum, unde, cât a(m) fost. Tre’ să-mi pun ordine în fotografii (am făcut peste 1400), am de transferat filmările pe DVD-uri (peste 5 ore de peripeţii) şi, pe deasupra, mai tre’ să mă şi doftoricesc, că n-am trecut bine graniţa şi m-a şi apucat o boleşniţă de toată fala. O fi de la aerul de-acas’, ştiu io! Revin, revin…

Gata cu număratul zilelor. Acu’ numărăm orele. 🙂 Şi mai sunt vreo 14 d-astea.

Ne-am făcut plinu’ de casete video, acumulatori pt aparatul foto, rachete de tenis, încălţări pentru umblări şi tot ce mai trebuie. Ei, nu chiar tot, că precis o să uităm ceva. Am pregătit şi câteva CD-uri de drum. La noapte o să străbatem Ungaria pe Negru Vodă, Mica ţiganiadă, Viaţa la ţară şi altele. Pasărea Colibri şi Phoenix, astea-s principalele. Pittiş, this is for you, wherever you are! Wherever you might roam, ca să parafrazez alţi rockeri care au făcut istorie.

Cam asta e. Nici să scriu aici n-am chef. Da’ o să scriu sigur la-ntoarcere, cu poze şi toate cele. Până atunci, s-aveţi o săptămână bună, ‘cause we know we will. 😀

Altfel spus, după îndelungi analize, ne-am hotărât asupra unei rase de căţel. Dacă tot o s-avem curte, e păcat să n-avem şi-un credincios pe lângă noi. Însă nu ne trebuia ceva de talie mare, ceva fioros. Voiam un căţel cu care să te poţi juca, pe care-l să-l accepte şi Axi, un căţel inteligent şi ascultător. Că vrem să-l ţinem în casă, nu de alta. Nu ne lasă sufletul să-l abandonăm într-o cuşcă, la marginea curţii. Aşadar, sorţii au făcut să fie vorba de-un Border Collie. 🙂 Adică, pre româneşte, ciobănesc scoţian. Prin topurile pe care le-am văzut apare peste tot pe locul 1 la inteligenţă, agilitate, afecţiune şi toate alea care ne interesau pe noi. Tot soarta ne-a scos în cale un forum de pe animale.ro, unde o doamnă tocmai anunţa că i-a născut căţeluşa. Căţeluşă care, să vezi potrivire, este prima border collie adusă în România. Cu pedigree şi toate alea. Iar doamna, să vezi potrivire şi mai mare, e chiar din Oradea. Aşa că am sunat-o şi ne-am „rezervat” o căţeluşă. Puişorii n-au acum decât 2 săptămâni, aşa că pot fi despărţiţi de mamă doar pe la finele lui septembrie. Ceea ce-i nemaipomenit. Până atunci sperăm să fie pe terminate şi casa.

Iată aici două poze. Una e cu puişorii de anul trecut şi cealaltă cu generaţia 2007. Nu-i aşa că-s drăgălaşi?

Unul dintre aceştia va fi al nostru. 🙂