Arhive pe categorii: de tot soiu’

Toate numele

Găsesc în numărul pe decembrie al Convorbirilor literare un comentariu al Pressofagului referitor la Familia, numărul în care înfieram, în editorial, dejecţiile pe care ni le livrează televiziunile cu de-a sila. Iată ce spune Pressofag:

Din nou la Oradea, într-o scurtă si protocolară vizită la Ioan Moldovan, cu prilejul unui nou număr din Familia. Mircea Pricăjan (nume care seamănă cu un pseudonim [s.m.] – da’ nici Talpalaru nu este mai breaz!) sare la beregata anomaliilor tv, instigînd la boicotarea „mass-mediei inepte”. Just! Vampirizăm si noi cu toată deschiderea caninilor pentru o cauză nobilă!

Sigur, mă bucur că şi colegii din celălalt colţ al ţării mi se aliază întru această idee, dar altceva vreau eu să zic pe baza extrasului de mai sus. Chestia cu numele cu sonoritate de pseudonim.

Aşadar: Pricăjan. Etimologic vorbind, numele ăsta (rarissim prin părţile Bihorului, dar relativ bine reprezentat în cărţile de telefon din zona Hunedoara – şi-o să vedeţi chiar acum de ce) vine de la localitatea Pricaz, din judeţul… Hunedoara, desigur. Din câte se pare, stră-străbunicii mei de-acolo se trag. Erau, prin urmare, pricăzeni. Acuma ştiţi şi voi cum evoluează onomastica la români: din gafa unui foncţionar de primărie în gafa altul foncţionar de primărie. Pot doar presupune că z-ul unui atare funcţionar, aplicat în numele de bolintin al ştiu eu cărui Pricăzan din scurtul şir al Pricăzenilor, era atât de alungit în jos, poate chiar cu aluzia unei bucle ascendente, încât alt funcţionar, când să elibereze bolintin altui Pricăzan, a scris la repezeală Pricăjan. Făcând astfel istorie. 😀

Căci aşa evoluează lucrurile. N-a fost vorba de vreun pricăjit întemeietor de familie sau de farsa nesărată a autorităţilor locale, ci pur şi simplu de-o confuzie… literară. 🙂

Pe de altă parte, mărturisesc că într-o vreme chiar mă bătea gândul să semnez cu alt nume. Prin ’97 am trimis la poşta redacţiei, la România literară, câteva fragmente dintr-un roman, iar dna. Constanţa Buzea i-a răspuns în paginile revistei lui Mircea Cartiş (Carţiş fiind numele de fată al mamei – altă poveste interesantă: stră-străbunicul se zice că a fost primul om din sat [Cărăsău pe numele lui, de la localnicii care se ocupau în vechime cu căratul de seu] cu ştiinţă de carte). Dar am renunţat la idee. În definitiv, e un nume haios, (auto)ironic, deci postmodern :D, şi deloc greu de reţinut.

Asta ca o paranteză. 😉

Premiile SF ale fanilor, leat 2008

pre20081Blogul CititorSF, extrem de activ în aria de interes a cititorilor de, aţi ghicit :), SF, propune în perioada aceasta un vot popular pentru determinarea celor mai bune producţii editoriale din 2008 cu specificul sus-menţionat. Pentru a vă uşura sarcina, cei trei vajnici sefişti vă pun la dispoziţie o listă exhaustivă (înţeleg) a cărţilor SF publicate la noi anul trecut. Nu trebuie decât să vă „faceţi sus mintea” şi să votaţi aici.

Haideţi cu mic, cu mare la votare!

Să-ncepem anul muncind

Dragii mei, dacă n-am apucat la timpul cuvenit să vă urez tot binele pentru 2009, o fac acum. Să fiţi, aşadar, sănătoşi, voioşi şi voinici, să n-aveţi probleme cu dioptriile şi nici cu dinţii, să vă lase durerea de şale şi să vă trataţi bine stomacul, aşa cum vreţi să vă trateze şi el, să zâmbiţi mult şi să faceţi mai mult bine în jur decât în 2008, să fiţi mai îngăduitori şi mai răbdători, să vă respectaţi şi să-i respectaţi pe toţi cei care o merită, ce mai tura-vura: să daţi tot ce aveţi mai bun în voi la momentul calendaristic 2009!

Bun, odata astea spuse, sa trecem la lucru, ca bine zicea cine zicea ca munca-l înnobilează pe om. Eu sunt bucuros să raportez că-n câteva zile, nu multe, deja se pot număra pe dejte, voi termina cu Duma Key-ul lui Mr. King. Calculul meu dinainte era să intru-n anul ăsta cu el deja terminat, da’ ştiţi cum sunt sărbătorile… mai ales când vine puhoi de rude în vizită, când atmosfera se animează, spiritul Crăciunului începe să bântuie până şi-n birou, unde aţa te trage tot mai puţin să intri – şi, oricum, sunt încredinţat că şi de-aş fi intrat mai des n-ar fi ieşit o treabă prea bună… Prin urmare, acum, că sunt doar eu cu mine şi cu persoana mea, acum, că Jamiroquai îmi încântă urechile din boxe, acum, că afară totul e alb şi spiritul lenevelii s-a dus-napoi de unde-a venit, ei bine, acum sunt înapoi la strungul traducerilor. Cu forţe proaspete, cu elan şi voie-bună. Ceea ce vă doresc şi vouă!

Fie să vieţuim împreună într-un 2009 memorabil!