Arhive pe categorii: credincioase

Punctuale

– O săptămână încheiată fără ţigări şi cafea. 🙂

– „Cartea de faţă e rezultatul unui efort de familie”, zice Bill Quain în introducerea cărţii motivaţionale Câştigă timpul de partea ta, apărută zilele astea la Curtea Veche. Adevărat! A tradus-o Linda şi am redactat-o eu. 🙂

– Cel mai recent Kiyosaki însă, Şcoala de afaceri (tot Curtea Veche), e doar rezultatul eforturilor Lindei. Pe partea de redactare, that is.

– Ares creşte văzând cu ochii. De la 3,8 kg la intrarea lui în casa noastră, acum are – ţineţi-vă bine! – 8 kg. Şi continuă să crească. Sper doar ca la un moment dat să se şi oprească. Altfel am văzut eu câteva filme horror americane, de duzină, din anii ’50, şi pe bune că nu-i a bine. 🙂

– Citit în sfârşit Shalimar clovnul, al lui Rushdie. Nu ştiu de ce „în sfârşit”. Poate pentru că, după Ruşinea, am zis că-i mai dau totuşi o şansă. Nu m-a convins nici de data asta. Poate cu Versetele satanice. Deşi…

– Văzut California dreamin’ şi rămas extrem de plăcut surprins. Deschis apetitul pentru filmul românesc recent. Am deja un folder plin. Timp să fie. Revăzut Examen şi Occident. Din păcate, 432 nicăieri de găsit. Partea bună-i că circulă o grămadă de alte năzbâtii cu titlul ăsta – semn că filmul e căutat. Poate o să mergem să-l vedem la cinema.

– Vreme tot mai mohorâtă şi friguroasă. Apăsătoare. Melancolică. Perfectă pentru mine. Lucrez cu motoarele turate la maximum.

Din nou despre border collie

Până să vină acasă, cu Linda comunic aproape exclusiv… virtual. Astăzi mi-a trimis un link.

E-un articol apărut în februarie 2005 în săptămânalul Bihoreanul. Şi vorbeşte despre mămica lui Ares! 🙂 Care, în perioada aceea, tocmai dăduse naştere primilor 8 căţeluşi. Primului cuib de border collie din România. Articolul se cheamă Cel mai deştept „român” şi zău că-i aşa. Rasa asta-i cu adevărat nemaipomenită. Cred că-s singurii câini care pot fi dresaţi doar cu vorba bună. Nu-i nevoie de altceva. Percep cea mai uşoară schimbare de tonalitate. Sunt de-un bun-simţ nepământean. Ajunge să-i spui un „nu” ferm şi pricepe imediat că nu prea e bine ceea ce face. La fel, un „bravo” spus din inimă îl bucură mai tare ca orice. Numai să te uiţi în ochii lui şi ştii din prima clipă că înţelege tot ce-i comunici. Poate şi multe altele, pe care tu nici măcar nu ştii că le exprimi. Ares al nostru, la două luni, răspunde prompt la comanda „şezi” şi deja face aport aproape fără greş. Cât despre instinctul de ordonare… numai de bine! Câine de turmă fiind, când îşi vede jucăriile împrăştiate prin toată casa, le adună fain-frumos în coşul lui. Pe Axi, când e treaz, îl mână şi-l adună ca pe-o oiţă. Stânga, dreapta, dreapta, dreapta, aşa, acolo-i bine. 🙂

Ţineţi minte: (încă) mai sunt 2 borderiţe de vânzare. Eu zic că-i o şansă unică. Citiţi articolul din Bihoreanul (sau priviţi poza de mai jos) şi contraziceţi-mă dacă puteţi. 🙂

picture-033.jpg