Blaze

BlazeCitit şi Blaze. De răposatul Richard Bachman. Alias S.K. Roman de început, antrenant, cu profunzimi puţine dar bine bătute pe muchie, construit ca la carte. Un fel de Oameni şi şoareci altoit cu Roadwork (Şantier în lucru). Neaşteptat de bine scris – deşi bănuiesc că S.K. şi-a vârât coada pe ici, pe colea. Final oarecum aşteptat, cam grăbit. A la Running Man (Fugarul). Nu e primul, ca valoarea, dintre Cărţile Bachman, dar nici ultimul. L-aş situa pe locul 2, după The Long Walk (Marşul cel lung), înainte de Rage (carte acum interzisă în multe state americane şi never to be published again, cum zice auctorele). Ca fapt divers, Blaze va apărea la Nemira în prima parte a anului viitor.

Mai interesantă, însă, mi s-a părut povestirea Memory, plasată de cei de la Scribner în încheiera volumului. Ca appetizer pentru anunţatul brand-new novel Duma Key(ianuarie 2008). E povestirea-sămânţă pe care King a învelit-o apoi în vată şi-a pus-o pe calorifer la încolţit. Rămâne de văzut ce-a ieşit din ea. – Mamă, da’ metaforic îs azi! 🙂

Interviu mişto

Cred c-ar fi cazul să redenumesc blogul ăsta, având în vedere că-n ultima vreme majoritatea însemnărilor mele îl privesc pe Mr. King. Ei bine, n-o s-o fac! 😛 În schimb, fac o categorie aparte pentru el [all things serve the king – prietenii ştiu de ce!] şi-am să încerc să reîncadrez toate însemnările anterioare care vorbesc despre.

Dar asta-i o introducere aiurea pentru a spune că, dându-mă eu pe YouTube, am găsit un interviu super-fain cu Stevie, făcut de Mark Lawson pentru BBC, în timpul turnelului de promovare a Poveştii lui Lisey. Mai jos e doar prima parte, dar, dând un clic aici, le găsiţi şi pe celelalte 6. Watch it, că vale la pena. 🙂

Despre King şi Llosa

În cel mai recent număr al României literare (40), Elisabeta Lăsconi publică un text intitulat Manuale noi şi vechi pentru prozatorul tânăr, în care ia în discuţie, comparativ, cartea lui Stephen King, Despre scris, şi Scrisori către un tânăr romancier a lui Mario Vargas Llosa, unindu-le cu ajutorul Artei romanului de E.M. Forster. Ce să zic? Interesantă interpretară, utilă, bine documentată. Cam prea bine. Atât de bine, încât – cel puţin la demonstraţia despre King – autoarea uită deseori să pună între ghilimele pasaje întregi. Bine-bine, le modifică ea acolo, mai schimbă un cuvânt-două, însă înlănţuirea de idei şi unele „expresii-cheie” mi-s al naibii de cunoscute. 😦