Arhive pe autori: Mircea Pricăjan

A apărut numărul 27 al revistei Suspans

August 2012

EDITORIAL:

  • Mircea PRICĂJAN – Zap!

RECENZII:

CINEMA:

ESEU:

INTERVIU:

PROZĂ:

PROFIL LITERAR

ENGLISH

Aventură cu tastatură

După ce am suferit că tastaturii laptopului meu i-a căzut litera „a” şi n-am mai putut-o nicicum fixa la loc, a căzut şi litera „e”. Am trecut atunci pe o tastatură externă. Numai că degetele mele erau obişnuite să tasteze într-un fel, iar pe măgăoaia aceea nouă (care, fie vorba între noi, au fost vreo 3, niciuna asemănătoare cu cealaltă şi niciuna perfectă) degetele mele nu-şi găseau ritmul. Cădeau pe alături, nu reuşeau să prindă deodată Shiftul şi orice altă literă, se împiedicau unele în altele…

Am dus-o aşa, stoic, până când am observat că ventilatorul aceluiaşi laptop nu mai face faţă şi, din cauza supraîncălzirii, am parte de tot mai dese restarturi. Am căutat pe net soluţii şi am ajuns la una singură: curăţarea de praf a elicelor. Pentru asta era însă nevoie de desfacerea fiecărui şurubel. Şi aşa am ajuns eu să aflu cât de uşor este de fapt să scoţi o tastatură unui laptop şi să-i pui alta.

Am căutat mai departe pe net şi am găsit pe Okazii.ro înlocuitorul perfect. Am plasat comanda, comanda a fost livrată, am desfăcut comanda, am scos tastatura şi am montat-o. Bine-nţeles că bara de spaţiu avea mici baiuri, dar, meşter român fiind, am reuşit să o înlocuiesc cu bara de spaţiu de la tastatura veche.

Şi uite aşa am ajuns momentul de faţă, când tastez fericit din nou direct pe laptop. Iar toate celelalte tastaturi externe au fost exilate pe bibliotecă, unde sper să rămână mult timp de aici încolo.

Sfârşit.

Motivele pentru care azi l-am concediat pe Băsescu

Nu toate, sigur că da. Dacă aş fi stat toţi anii ăştia să notez călcările pe delături ale preşedintelui, n-aş mai fi făcut mare lucru altceva. Dar alea principale sunt astea, zece la număr:

1. Pentru că m-a păcălit, una zicând şi alta făcând. L-am votat în 2004 fiindcă a promis că el e „altfel”. Ei bine, n-a fost. Dimpotrivă, a fost mai abitir ca Năstase şi ai lui.

2. Pentru că m-a jignit, spunându-mi că-s un parazit, un gras în spinarea unui slab, un leneş şi că nu ştiu să supravieţuiesc fără ajutorul statului. Ba că ar trebui să-mi mai iau un serviciu – asta după ce aveam deja vreo 4!

3. Pentru că m-a furat. Şi a făcut-o pe faţă, cu nesimţire şi superioritate, pretinzând că el are acest drept. Nu-l avea, oricum ai fi stat să judeci, oricât de strâmb. Mi-a vârât mâna în buzunarul de autor şi a scos-o cu cât i s-a lipit de degete.

4. Pentru că a sfidat o naţie întreagă, opinând că Regele a fost un trădător, un vândut la ruşi… N-avea decât să-şi ţină părerea asta pentru el, nu s-o clameze sentenţial din funcţia de Preşedinte.

5. Pentru că, indirect, mi-a ucis compatrioţii. Prin măsurile barbare luate, discreţionar, fără cumpănire, fără o minimă judecare a cazurilor speciale. A tăiat indemnizații ologilor, spunând că mâna sau piciorul lipsă sunt minciuni, a tăiat indemnizațiile puținilor veterani ai țării (printre care și bunicul meu, răposat între timp, veteran din al Doilea Război Mondial), a tăiat indemnizaţiile mamelor, alocaţiile copiilor, a tăiat tot ce a putut – mai puţin de la clica sa!

6. Pentru că a atentat la sănătatea mea, trimiţându-mi doctorii să lucreze în afara ţării, făcând însă pe mulţi alţii să ia calea străinătăţi, oameni de calitate, mulţi prieteni apropiaţi, oameni care chiar pot pune umărul la mersul înainte al acestei ţări.

7. Pentru că a umilit cu voluptate în stânga şi în dreapta, de la actori, la doctorul Arafat, la miile de protestatari din toată ţara, în iarna trecută.

8. Pentru că a practicat cultul personalităţii mai ceva ca soţii Ceauşescu, găsindu-şi lachei de lux, punându-i în posturi-cheie de unde aceştia să propage în toate zările imaginea unui Preşedinte democrat, luptător cu comunismul, duşmanul nedreptăţii etc. – adică exact ceea ce el NU era.

9. Pentru că a sădit ura în oameni, făcându-ne să ne dispreţuim unii pe alţii doar fiindcă îl susţinem sau nu. Tactica „cine nu-i cu mine e împotriva mea” a aplicat-o de fiecare dată când s-a aflat într-o confruntare electorală, fără a lua vreodată în calcul că şi ceilalţi au dreptatea lor.

10. Pentru că nici în al 12-lea ceas, când e clar că steaua i-a apus, nu are decenţa să facă un pas în spate, să iasă cât de cât demn din istoria pe care a siluit-o pervers, şi se ţine agăţat de-un post public, clamând demoraţia în vreme ce-i îndeamnă pe români să nu voteze.

Din toate astea 10 motive, dar şi din multe altele (boc! şi nepăsarea lui în faţa gestului lui Sobaru din Parlament, ignorarea profesoarei Anghel, care a protestat îndelung prin greva foamei etc. etc.), de aceea am hotărât să merg astăzi la vot şi să votez DA, concediindu-l astfel pe întâiul funcţionar public al ţării.

Sper ca de mâine să ne intrăm în normal.