O plimbare plăcută urmată de peripeţii nocturne

Înainte de culcarea prichiului nostru, am hotărât să facem o plimbărică pe câmpul din spatele cartierului. Motiv bun de a-l scoate şi pe Ares, cuţulanul din dotare, la o dezmorţire a lăbuţelor. Şi pentru o scurtă dărăcire.

Toate bune şi frumoase, plimbarea plăcută, vânticel binevenit, soarele la apus, lumină perfectă, poze destule, multe artistice, la detalii din natură (pasiunea Lindei)… Obosit prichiul până ce a-nceput să mormăie în cărucior, moment în care ne-am întors la sediul familiei.

Numai că, greşeală, în drum, constantând noi că vânticelul binevenit începea să pişte pielea, am oprit să-i dăm prichiului un jerseu în spinare.

Şi atunci – aveam să aflăm peste fix o oră – preaiubita lui Suzi a căzut discret în iarbă.

Drept care, imaginaţi-vă scena următoare (care s-a impus cu urgenţă când mititelul nu s-a dat nicicum adormit fără Suzi):  Noapte adâncă, susur de greieri, foşnet de iarbă, luna încă jos pe cer, majoritatea ferestrelor din cartier întunecate. Şi eu, cu Ares în lesă şi o lanternă beteagă în mână, hoinărind pe cărarea dintre lanurile de porumb şi grâu, lovind tufişurile cu picioarele semidesculţe şi forţându-mi ochii să vadă-n jocul penumbrei forma lui Suzi.

Bine-nţeles că bateria lanternei m-a lăsat. Şi bine-nţeles că atunci mi-am amintit toate poveştile cu mistreţi care stau ziua ascunşi printre şirurile de porumb, dar care noaptea intră în acţiune – eu însumi le-am văzut urmele imprimate în pământul moale de după ploi. Mistreţ sălbatici, cu colţi ca două iatagane, cu minte puţină şi râvnind la nimic altceva decât la intestine calde de om… Atunci, foşnetele din jur mi-au părut imediat a avea o explicaţie clară. Şi Ares mi s-a părut mai în gardă, adulmecând cu botul în aer şi ciulind urechile, auzind parcă şi el ceea ce auzeam eu în foşnetul frunzelor de porumb.

Dar… din fericire, Suzi a fost găsită la o a doua excursie pe ogor, înarmat cu o mai bună lanternă (ei, ce bine-i să ai vecini mai dotaţi logistic!), dar în continuare aflat sub paza bunului Ares.

Acum, la acest ceas (şi mai) târziu, prichi doarme morfolindu-şi suzeta. Şi, cel mai probabil, el nu are vise cumplite cu mistreţi treziţi la viaţă noaptea, ca vampirii.

Anunțuri

  1. Circula o chestie pe feisbuc la un moment dat, cam așa: no matter how badass you think you are, if a toddler hands you their ringing toy phone, you answer it. Cam așa stau lucrurile cu cupiii ăștia 😀 Bine că ați regăsit-o pe Suzi (să-i faceți și poză!).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s