Daţi-mi voie să vă prezint

the new addition to our household:


Un comentariu

  1. el (sau ea, că nu ştim încă ce gen poartă) e-n grija noastră pentru a-l învăţa bunele maniere, pentru a-i ghida primii paşi în viaţă, urmând ca peste câteva luni să-l ia părinţii în oblăduire, după ce se vor muta şi ei la casă, câteva străzi mai încolo… 🙂

    n-ai vrea să afli ce „bine” l-a primit axi

    Apreciază

  2. mvaaaaaaaaaaaaaaai!!
    da’ nu-l ţineţi pe lîngă unitatea k-nine, că s-a făcut cald şi dacă gîfîie pe lîngă ăsta micu’ îi zboară hăinuţa de pe el!

    Apreciază

  3. Pingback: Nu e poza mea! « Mustăţi lungi, gheare lungi

  4. Cum te cheamă, puştiu? 🙂 Eu sunt Missouri şi vreau să-ţi spun un secret: acum că te-ai hotărât să-i adopţi, nu-i mai lăsa să-ţi scape! Ţine de ei ( de bipezi ) cu toate gheruţele. Pisicile au nevoie de staff. 🙂

    Apreciază


Răspunde-i lui v Anulează răspunsul