Cu Societatea în public

Societatea Română de Science-Fiction şi Fantasy se/vă prezintă…

1. Dănuţ Ungureanu, dom’ preşedinte :), i-a acordat deja un interviu lui Mike Haulică pentru Observator cultural. Acesta, interviul, poate fi citit atât pe site-ul revistei (aici), cât şi pe cel al SRSFF (aici).

2. Sâmbătă, adică mâine, ora 13 şi un sfert, Radio România Cultural – La emisiunea „Exploratorii lumii de mâinie” realizată de Ştefan Ghidoveanu vor fi prezenţi Sebastian A. Corn, dom’ vicepreşedinte :), şi Cristian Tamaş, membru fondator. Fiţi pe recepţie şi sigur veţi afla multe lucruri interesante despre Societate. Aici anunţul pe blogul SRSFF.

Over & Out!

Anunțuri

  1. @v: păi, după ştiinţa mea, lucrurile sunt încă în fază de proiect/intenţie. de aia cred că ai avut senzaţia că nu spune nimic „concret”. dar eu am încredere că se poate face ceva şi, ca-n cazul unei eventuale asociaţii a traducătorilor, cred că lucrurile se fac mai bine într-un cadru organizat.

    @sorin: nu cred că abordarea ta prin atac e cea mai fericită. şi zic asta nu pentru că ar fi vorba de v (ce-nseamnă un nume, până la urmă? – vorba lui shakespeare 🙂 ), zic asta pentru că e mai sănătos să arăţi un zâmbet, nu colţii. cu atât mai mult cu cât tu ai semnat replica dintr-o postură oficială…

  2. domnule Camner, sintem pe un blog, da? imi dati voie sa am un nick cind comentez pe un blog? v-am scris vreo scrisoare deschisa prin presa si nu m-am semnat? va multumesc pentru atitudine. ati inceput bine.

  3. @mircea: probabil asa e, cum spui. remarcam totusi ca de la un interviu mare te astepti la ceva cit de cit consistent.
    initiativa este fericita, sper sa n-o faca praf cu atitudini de-astea belicos-condescendente.

  4. Yep, și eu am remarcat că interviul este cam subțirel, numai generalități. Prima cauză poate a fost spațiul suficient de dezvoltare. Dar vine ca o oarecare dezamăgire dupa ce a fost anunțat de așa multe vreme și dupa ce a fost bibilit.
    Tare incurcate sînt căile internetului, domnule Camner. „V” este unul din acei autori cu „Texte stângace…” si „Apariţii editoriale indigeste…”, care a debutat după așa numita Revoluție, care, se pare, a marcat pentru dumneavoastra si SRSFF sfărșitul SF-ului românesc. Și dacă nu ma inșel eu prea tare, este un profesionist desavărșit al literelor.
    Chestia care nu o ințeleg eu este săritul in scheme ridicol-belicoase menite se pare, să apere cu orice preț „onorul” membrilor (mai ales fondatori). V-ați documentat cumva din cărtile de PR editate de Tritonic?
    Cu prietenie.

  5. Stimate V,

    Regret din suflet ca o iesire nepotrivita a unuia dintre membrii SRSFF va face sa credeti ca aceasta e atitudinea ce caracterizeaza relatiile organizatiei noastre cu interlocutorii. Va asigur ca lucrurile nu stau asa. In acest sens, va rog sa acceptati scuzele mele si ale celorlalti membri ai societatii, precum si promisiunea ca astfel de incidente nu vor mai avea loc.

    Cu sincera consideratie,
    Danut Ungureanu

  6. @Danut Ungureanu: multumesc. va asigur ca nu extind incidentul si atitudinea la nivelul intregului grup, atit din principiu, cit si din motivul subiectiv sa imi sint dragi multi dintre membrii sai. 🙂

  7. Eu nu vad de ce mi-as cere scuze. Atunci cand am afirmat ceva, intotdeauna, ca a fost opinie politica, opinie culturala sau sociala, am avut curajul acelei opinii si nu m-am ascuns in spatele unui pseudonim. Se poate verifica, pe site-ul Cotidianul, sau aiurea. Atunci cand am afirmat ceva, despre cineva, n-am uitat sa spun: „Eu sunt Sorin Camner”.

    Deci, unui pseudonim eu niciodata nu-i voi cere scuze.

    Imi pare rau c-am implicat si societatea in aceast demers, n-am observat ca in wordpress apar ca SRSFF, dar sa ne fie clar:

    EU, SORIN CAMNER, cetatean liber al Romaniei, nu-mi cer scuze, pentru ca nu am dece. Acel lucru, pe care l-am afirmat ieri, este credinta mea si sunt liber sa-l afirm din nou:

    „Da’ dumneavoastra ce reusiti sa spuneti, ca nici macar numele n-aveti sublimul curaj da a vi-l dezvalui?”

    Toate cele bune.

    SORIN CAMNER

  8. Domnule Aspoiu, ingaduiti-mi doar o minuscula precizare, starnita de cateva cuvinte pe care i le-ati adresat colegului Camner, citez: „…asa numita Revolutie, care, se pare, a marcat pentru dumneavoastra si SRSFF sfărsitul SF-ului românesc”.
    Am lamurit aceasta chestiune in interviul pe care l-am acordat lui Michael Haulica. Din pacate, din lipsa de spatiu, s-a renuntat la cateva dintre intrebari si raspunsurile aferente lor, printre care si replica la aceasta atat de eronata impresia ca TOT ceea ce s-a creat inainte de ’90 este egal cu zero. Michael Haulica a promis ca va reproduce partea lipsa a inconsistentului interviu in Nautilus (v-o poate confirma personal) si sper ca atunci vom constata cu totii ca dezbatem o falsa problema…
    Stima !

  9. ultima data cind am verificat, comentariul meu era pe blogul personal lui mircea pricajan, nu pe blogul lui sorin camner. nu stiu ca ce chestie vine sorin camner sa ma traga de nickname pe blogul unei terte persoane, dar nici n-am sa-l intreb, ca e p.r. si nu-mi permit. 😀
    la revedere.

  10. sorine, las-o jos ca macane. n-ai stofa de pr de doi bani. lasa-l pe feri (desi feri are alta problema, aceea a amabilitatii excesive, a unui impaciuitorism dulceag care pe mine ma cam irita). ideea parca era ca vreti sa faceti altfel decit au facut predecesorii. ori tu, in toate interventiile (chiar daca le faci in nume personal) esti agresiv pina la loc comanda. ca si cornel secu, de pilda.
    not good!

  11. @v,

    Intotdeauna, lipsa de replica se afiseaza prin raspunsuri de genul:

    „Cine esti tu, ba, sa te tragi de sireturi cu mine”?

    Aici vorbesc in numele meu, nu de p.r. Numele meu nu este P.R., ci Sorin Camner.
    Atunci cand veti dovedi ca aveti barbatia de a va apara opiniile afisandu-va numele si motivandu-le in mod coerent, voi mai dialoga cu dumneavostra. Pana atunci, trecand peste lipsa de politete, va spun doar ca, v-am inteles. Nu mai am ce sa adaug.

    SORIN CAMNER

  12. @danut: tu spui asa: „aceasta atat de eronata impresia ca TOT ceea ce s-a creat inainte de ‘90 este egal cu zero”. aspoiu se referea la unul dintre acei „autori cu “Texte stângace…” si “Apariţii editoriale indigeste…”, care a debutat după așa numita Revoluție, care, se pare, a marcat pentru dumneavoastra si SRSFF sfărșitul SF-ului românesc.” si comitea citare din textul tau, cel de-aici (http://www.srsff.ro/arhiva/februarie/pentru-un-viitor-al-valorii.html)
    deci e exact invers. aspoiu crede ca SRSFF nu da doi bani pe sefeul de dupa 90, nu afirma ca „TOT ceea ce s-a creat inainte de ‘90 este egal cu zero”. nu-si afirma propriile convingeri, ci le citeaza pe ale tale, asa cum pot fi ele deduse din articolul de pe site-ul societatii.
    astept cu interes versiunea integrala a interviului, cea din nautilus. ca poate ma lamuresc si eu.

  13. @Horia-Nicola Ursu scuze pentru cele 2 virgule in plus. In rest? Critica pe test? Afirmatii inexacte? Aberatii spuse de mine?

    Cand ni se tot atrage, de catre toata lumea „de bine”, atentia ca suntem ultradefensivi ce s-ar dori de fapt? Sa iesimn din barlog? Sa stam si sa incasam? Sa intoarcem obrazul? Eu arat a Iisus?
    In regula, imi poti dezvalui ce crezi c-ar insemna un PR? Cineva care, plin de eleganta si bun simt, cu o mare doza de civitate, politicos si manierat, tace si transmite doar opiniile organizatiei din care face parte si accepta drept juste orice afirmatii ale celor din jur, neintervenind si acceptand ca organizatia din care face parte sa fie terfelita prin noroi. Dragul meu, dupa cate stii, nu sunt o persoana nascuta ieri. Lucrez intr-o mare companie si am facut si ceva cursuri la aceasta mare companie, in cei 17 ani de cand lucrez in randurile ei. Am invatat acolo ca trebuie sa ai bun simt atata timp cat ti se raspunde cu bun simt si sa raspunzi in mod adecvat atunci cand remarci reaua credinta. Cum sunt toate interogatiile astea de prin jurul nostru? De buna sau rea credinta? Cum se citesc textele noastre? Complet sau trunchiat? Aspoiu a dialogat cu mine pe tema celor citate mai sus. I-am explicat in particular, i-am aratat ca greseste, in fapt i-am demonstrat. De ce continua sa inaiteze pe acelasi drum ca si cum n-ar avea puterea sa inteleaga lucruri siple? O fi de buna sau rea credinta?
    Cand tu imi spui: „sorine, las-o jos ca macane. n-ai stofa de pr de doi bani.”, cum ar trebui sa ma comport? Sa-ti spun multumesc? Sorine se scrie cu S, nu cu s. Asta asa…Oi fi eu de 2 lei, las pe altii sa fie de mai multi bani decat mine, dar nu-ncercati sa-mi spuneti ca sunt prost! Nu reuseam nimic in viata daca eram prost. Pana la ora asta nimeni n-a reusit sa probeze asa ceva. Nicaieri. Asa ca scuzati-ma.

  14. halca aia de intrebari si raspunsuri care au picat din Observator va intra in Nautilus nr.15, asa cum am zis. Mai am citeva intrebari pentru Danut, sper ca o sa vrea sa raspunda si la ele.

  15. @camner: daca nu-s indiscret, cine ti-a „terfelit prin noroi” organizatia? ca eu n-am vazut asa ceva.
    in alta ordine de idei, poate ca tu n-ai observat, dar si mailurile (mai putin cele oficiale) si commenturile pe bloguri le scriu cu minuscule.

  16. sorine, nu-mi pare ca v-ar fi umplut cineva de noroi pina acum. dar poate dai niste exemple de „umplut cu noroi”, ca poate avem criterii diferite in a aprecia asta si de-aia nu se intelege om cu om.

  17. @sorin camner:
    „Intotdeauna, lipsa de replica se afiseaza prin raspunsuri de genul:
    “Cine esti tu, ba, sa te tragi de sireturi cu mine”?”

    :)) adica fix atitudinea dumitale fata de mine?

    domnule, lasind la o parte imorul dumitale involuntar, chiar nu-ti dai seama ca esti deplasat, nu?
    pe cartuse.weblog.ro am scris, de pilda, un articol intreg, si cu bune, si cu rele, despre o carte tradusa de mircea pricajan. mircea, care spre deosebire de dumneata cunoaste neticheta, n-a venit sa se ratoiasca la mine ca mi-am permis sa scriu despre el fara sa-mi dau numele real. dumneata pe ce lume traiesti, mai exact? pe lumea aia in care nimeni n-are voie sa-si dea cu parerea despre nimic daca nu pune la dispozitie numele complet cu initiala tatalui si cv-ul personal? haida-de. in lumea aia traieste dumneata sanatos. probabil ca in lumea aia blogurile personale care nu sint tinute de persoane cu nume si prenume identic cu ala din buletin ar fi interzise, nu?
    NU?
    daca te laudam, imi mai cereai sa-mi declin identitatea? pariu fac ca nu. nemaivorbind ca eu nu m-am referit in comentariul acela dupa care ai sarit ca ars nici la sorin camner, nici la societatea pe care o fondati, ci la un interviu in care intervievatul m-a dezamagit prin subtirimea informatiilor fata de orizontul de asteptare pe care il crease. nici macar nu era cine stie ce critica negativa in chestia asta, doar o frustrare de om din public care se astepta la mai mult info.
    mai zic o data, ca poate pricepi si dumneata intrebarea: in conditiile astea, ca ce chestie vii dumneata sa te rastesti la mine ca nu mi-am declinat identitatea?

  18. Intr-o lume in care, pentru ca asa am fost educat, trebuie sa-ti declini identitatea. Neticheta sau eticheta de curte a regelui, nu cred ca s-a schimbat ceva. Eu unul prefer, in acest sens, sa nu se schimbe nimic. Si, mai consider, ca toata aceasta iluzie a schimbarilor de bune maniere, este o mare gresala. Cred ca lumea acesta este cum este si din cauza aparentelor de bune maniere care sunt de fapt dovada de neeleganta si lipsa de educatie.

  19. (pardon, am dat clic pe ‘submit’ din greseala inainte sa termin)

    in rest insa, nu ma bucur deloc sa observ ce confuzii grave faci dumneata intre diferitele medii de exprimare. (lasind la o parte confuziile in privinta regulilor gramaticale). internetul nu e firma la care lucrezi dumneata si unde ai facut cursuri. – :)))) – pe blogul dumitale discuti exclusiv cu vizitatori care-si dau numele si prenumele? mai putina ipocrizie s-ar cere…

  20. Domnule Ungureanu, intr-o discutie cu un membru fondator (persoana importanta – nu spun cine!), am ridicat respectiva problema, si mi s-a atras atentia asupra „cu merituoase excepţii”. Eu am dorit sa aflu exceptiile, si mi s-au oferit trei nume si „cam atat”, chestie care m-a intrigat. In sfarsit, avand in vedere ca este tot mai dificil sa discernem cand sint exprimate opinii ale asociatiei si cand sint doar opinii personale, astept cu nerabdare Nautilusul ci interviul „reloaded”.

  21. @camner: asa… si ca sa revenim la subiect: unde-a aruncat careva cu noroi in sarmana organizatie oprimata? spune-ne, sa stim si noi, sa-i dam peste bot (aluia de-a aruncat, iar nu organizatiei, ca sa fiu bine inteles)!
    o mica observatie imi voi permite, totusi (sau hai sa-i spunem nedumerire): cum de-i tolerezi colegului tau de asociatie sa semneze tot ce misca-n internet cu numele unuia dintre personajele sale?

  22. Pingback: De ce nu rezistă satrapii pe internet « Computeatralis

  23. deci… lipseşte şi subsemnatul de pe blog o zi, două (motivat, totuşi – vedeţi aici pentru detalii 🙂 ) şi când se-ntoarce dă peste scandal. păi frumos estem?

    @sorin: dacă tu nu-ţi ceri scuze, şi e treaba ta dacă n-o faci, îmi cer eu în locul tău. suntem totuşi pe blogul meu şi regret că s-a ajuns la o astfel de atitudine. am convingerea că ultimul lucru de care are nevoie lumea sf românească e de-o mişcare talibanică… 😦 e loc sub soare pentru toţi. ce rost are să ne dăm la geoale?

  24. Eu, cu sau fără calitatea sau postura mea de PR, regret că în mai toate situaţiile dialogul degenerează într-o bălăcăreală inutilă şi compromiţătoare pentru toţi cei care se implică în aşa ceva. Dar trăim în România şi asta nu doar că ne ocupă timpul dar ne afectează şi psihicul, aşa că reuşim să găsim până şi în cea mai banală afirmaţie ceva ce să interpretăm ca fiind un atac şi din păcate majoritatea preferă să se lanseze în nişte afirmaţii care nu îşi au nici sensul şi nici locul în cadrul unui dialog civilizat. Dar mă rog, fiecare dintre participanţi este trecut de 18 ani şi poartă răspunderea faptelor sale. Suportă şi consecinţele, chiar dacă astea vor fi doar degradarea imaginii sale publice, în cazul de faţă virtuale. Nu pot însă să mă abţin şi vă spun pe şleau că, potrivit păreri mele, ceea ce facem sau spunem în virtual ne caracterizează mai bine decât cele din real.
    Dar să spun şi lucrurile care ar fi trebuit să fie spuse la acest subiect.
    1. Interviul este cum este. Transmite tot ce poate să transmită ţinând cont de limitarea spaţiului.
    2. Stimate domn V, Ursule, Aspoiu, Mircea, şi oricine mai trece pe aici şi citeşte, vă rog eu frumos să alegeţi o altă procedură de a vă lămuri şi nu acesta prin care vă exprimaţi indignarea (cei care o faceţi) în faţa interviului care vă nemulţumeşte. Vroiaţi mai mult? Aţi avut la dispoziţie două săptămâni să formulaţi întrebări pe site-ul lui Michael, aţi făcut-o? Dacă nu şi nu aţi primit răspunsuri atunci mergeţi şi uitaţi-vă în oglindă în căutarea vinovatului. Printre oameni există obiceiul de a da răspunsuri la întrebările formulate. În plus, dacă aveţi nelămuriri în privinţa SRSFF-ului sau chiar în privinţa unor afirmaţii ale cuiva din cadrul SRSFF puteţi formula aceste întrebări pe blog-ul societăţii sau într-o întrebare adresată pe e-mailul societăţii.
    Atâta timp cât nu aveţi întrebări de pus, dar sunteţi nemulţumiţi de răspunsurile primite, cred că nu este corect şi nici logic să reproşaţi ceva societăţii în general sau membrilor în particular.
    3. @ ASPOIU Tu reuşeşti să mă surprinzi. Sincer. Dănuţ Ungureanu a vorbit la modul general în articolul său când a pomenit de “Texte stângace…” si “Apariţii editoriale indigeste…”. Eu nu i-am cerut lămuriri în plus faţa de ce a spus, pentru că am înţeles despre ce-i vorba şi nu aveam nevoie de exemple. Văd că tu te-ai străduit să afli mai mult, ceea ce ar fi strict problema ta…dacă ai ţine pentru tine ceea ce ţi s-a răspuns. Atunci însă când cineva face o afirmaţie publică şi spune ceea ce consideră că trebuie spus, nu se cuvine ca altcineva să facă adăugiri la afirmaţiile lui pe motiv că în cadrul unei discuţii particulare a aflat mai mult. Asta în cazul în care ai aflat de la Dănuţ că îl consideră pe domnul V ca fiind unul dintre autorii unor texte stângace şi nu l-ai calificat tu aşa pe domnul V. Aşa că mă surprinzi pentru că în situaţia de faţă va trebui ori să dai explicaţii domnului V deoarece i-ai făcut o astfel de caracterizare ori să îi explici lui Dănuţ sau acelui misterios membru fondator , care şi-a permis să-ţi numească persoane la care Dănuţ ar fi făcut referire, cauza indiscreţiei tale de acum. Oricum , ceea ce ai făcut nu dă bine în ochii mei. Ceea ce bănuiesc că nu contează.
    @ Ursu amabilitatea mea „excesivă” nu este o problemă decât celui care ar încerca să mă atragă într-o bălăcăreală şi nu ar reuşi pe motivul „impaciuitorism”-ului meu dulceag. 🙂
    Dincolo de gluma asta, adevărul este că nu sunt mai amabil decât se cuvine să fiu. Poate că dezamăgesc uneori prin neimplicarea mea , dar nu sunt dispus să mă schimb şi să mă implic în discuţii atunci când se degradează în certuri, atunci când locul argumentelor este luat de pasiuni, simpatii sau antipatii personale şi/sau afirmaţii gratuite.

    PS. Eu îmi cer scuze dacă v-am jignit cu ceva pe careva. Dacă aveţi orice fel de întrebari legate de SRSFF vă rog să le formulaţi pe blog-ul societăţii sau la adresa de e-mail srsff@srsff.ro. Vă promit că că vom răspunde şi că răspunsul va reprezenta opinia oficială a societăţii. Pentru întrebări personale vă stau la dispoziţie blogurile noastre sau adresele personale de e-mail. V-aş ruga să nu le mai amestecaţi.

    PS. 2. Sociatatea SRSFF are drept scop cele enunţate pe site. Noi nu ne propunem să fim arbitrii divergenţelor existente între traducători şi edituri, nici între autori şi edituri. Pe noi ne interesează calitatea textelor publicate şi coagularea unei comunităţi pasionate de sf-fantasy-horror.
    Dacă traducătorii sau autorii au probleme cu un editor îşi pot rezolva problemele pe căile legale, impunerea respectării contractelor încheiate nu intră în obligaţiile asumate de SRSFF.

  25. mda… asteptam cu interes episodul de foileton al lui feri.
    @feri: din ce-ai spus, retin doar ca n-ai prins de la ce a pornit inflamarea. recte de la erectia de personalitate a lui sorin, la un comentariu/constatare, o zisa simpla si nici macar obraznica al lui v. afirmatii gratuite nu prea s-au facut aici, asa ca poti linistit sa te implici 🙂
    nu intentionam sa te atrag intr-o balacareala. constat insa ca, la fel cum faci si de data asta, ai obiceiul sa indemni la „pupat toti piata endependentii”. ceea ce, cum corect remarca sorin intr-unul din comentariile-i de mai sus, nu e intotdeauna cea mai potrivita atitudine. daca ar fi dupa mine, te-as lua pe tine si l-as lua pe amicul camner si v-as baga in aparatul ala din „musca” (the movie). ar iesi din amestecarea genelor voastre in proportii egale piarul perfect, si inca la puterea a doua.
    si ajung acum la ultimul paragraf, care ma determina sa oftez trist, luindu-mi gindul de la posibilul pragmatism al SRSFF… spui acolo: „nu ne propunem sa fim arbitrii divergentelor existente între traducători şi edituri, nici între autori şi edituri”. pacat. asistenta juridica in astfel de cazuri – o componenta sindicala, asadar – ar fi fost cu adevarat un scop concret si pragmatic si necesar pe care societatea l-ar fi putut scrie in agenda. daca nu v-ati propus SI asta, nu vad care e diferenta intre SRSFF si FNTSF sau ARSFAN (in afara, poate, de simpatiile politice diferite ale membrilor fondatori si de valoarea incontestabil superioara a acestora). inca o data, pacat.

  26. Cred ca m-am aprins cam mult. Imi cer scuze, am o multime de motive personale pentru care reactionez patimas. Repet, imi cer scuze pentru ca s-a inteles altceva decat doream sa spun. Deasemenea imi asum, la randul meu, cele postate de Feri, cu specificatia ca, daca @aspoiu doreste sa divulge mai mult dintr-o discutie particulara poate sa ma anunte. Am arhiva acelei discutii. Cred, totusi, ca am cadea prea mult in derizoriu. Si inca ceva: am dat trei nume, erau trei exemple, nu trei unice nume cunoscute. Atat.

    Scuze, din nou lui Mircea, el n-are nici o vina iar eum-am inflamat pe blogul lui. Remarc, totusi, ca la mine pe blog n-are nimeni nimic de comentat. O fi atat de bun incat nu merita nici un repros. In acest caz n-am decat sa ma bucur. Daca aveti ceva sa-mi reprosati, veniti si spuneti ce aveti de spus acolo. Va stept cu drag.

    Cat despre @v, mi s-a spus ca este un scriitor de valoare. Asa o fi, ii dau credit total celui care mi-a spus. Din pacate habar n-am despre cine este vorba si nici n-am sa ma straduiesc sa aflu. Nu vrea sa se stie, este dreptul sau la decizie. OK, daca considera ca asa trebuie sa fie, asa sa fie.

    Despre SRSFF va astept sa discutam pe site-ul SRSFF, pe blog-ul SRSFF si pe mail-ul SRSFF. Nu voi mai baga in seama nici un comentariu care nu ne va fi adresat in mod direct.

    Scuzati-ma, inca o data, daca v-ati simtit jigniti de mine.

  27. @balin feri: adica eu vreau sa fiu doar o litera anonima, si dumneata presupui ca o sa trag oamenii la raspundere pentru nu stiu ce ar fi zis despre presupusa mea calitate din viata de zi cu zi… :))))
    dom’le, da’ ce dialog de surzi avem aici.
    si te rog frumos si pe dumneata, cum l-am rugat si pe sorin camner, sa intelegi ca nu ma intereseaza sa pun nici o intrebare nimanui (e o conditie sine qua non ca sa emiti o parere despre un interviu?), eu am citit pur si simplu un interviu din milioanele de interviuri online si am constatat cu frustrare ca raspunsurile erau subtiri – asta nu depinde de intrebarile puse, sper ca esti de acord cu mine. am senzatia ca putea sa puna oricine orice fel de intrebare, raspunsurile tot vagi, generale si pe-deasupra-plutitoare ar fi fost.
    dar asta nu-i un capat de tara, desigur. ca atare nici nu m-am dus sa-mi exprim vreo ‘indignare’ :))) pe vreun blog oficial, ci am venit la un un blog de amic virtual ca la o sueta. de ce vrei dumneata musai sa ma convingi ca trebuie sa ma indignez pe canale oficiale, mi-e peste puteri sa inteleg. 🙂 (domnule, ma simt ca baba aia din banc, pe care toti voiau s-o treaca strada :D)
    trebuie in schimb dumneata sa intelegi ca opiniile au voie sa fie si neoficiale, si neingradite, si neformalizate, si spuse unde vrea opinatorul, nu unde tine sa le grupeze o terta persoana. cam asta a fost tot.

    @sorin camner: „Cat despre @v, mi s-a spus ca este un scriitor de valoare.”
    domnule, tocmai aici era toata problema (mea)! este irelevant daca scriu sau nu, bine sau prost. as putea fi taietorul de bilete de la poarta cinematografului lumina, si tot as avea dreptul la o parere. nesemnata. cu atit mai mult cu cit ea este exprimata intr-un cadru absolut informal care este un blog personal.
    sincer iti spun ca ceea ce am simtit nu a fost jignire, nici pe departe. am simtit o uimire (din ce in ce mai) iritata pentru ca cineva imi reprosa nedeclinarea identitatii… online. atit. mi-a trecut iritarea. mi-a ramas doar uimirea. ar fi trecut si ea de n-ar fi intervenit balin feri sa mi-o intretina. 🙂
    imi cer si eu scuze daca te-ai simtit jignit din pricina mea.

  28. @Ursu Scuze dacă am fost exagerat de prolix, dar de regulă fac greşeala de a folosi cuvinte multe în încercarea mea de a mă face înţeles. Păcat că tot nu reuşesc…
    Să dau iarăşi răspunsuri: Ştiu de la ce a pornit inflamarea. Pe de-o parte nemulţumirea domnului V de a nu fi găsit în interviu sau în emisiunea de la radio răspunsurile la întrebările pe care le avea ( să adreseze întrebările pe site sau pe mail şi vom răspunde) şi din reacţia exagerată a lui Sorin. Este o caracteristică cunoscută a lui, când ceva îl irită răspunde imediat. Apoi îi pare rău. Eu ştiu că este bine-intenţionat, dar nu sunt toţi datori să înţeleagă asta…
    Am un răspuns la ce ziceai aici:
    „pacat. asistenta juridica in astfel de cazuri – o componenta sindicala, asadar – ar fi fost cu adevarat un scop concret si pragmatic si necesar pe care societatea l-ar fi putut scrie in agenda. daca nu v-ati propus SI asta, nu vad care e diferenta intre SRSFF si FNTSF sau ARSFAN (in afara, poate, de simpatiile politice diferite ale membrilor fondatori si de valoarea incontestabil superioara a acestora). inca o data, pacat.”
    Asistenţă juridică nu ne asumăm. Poate că este păcat, dar nici unul dintre noi nu este avocat, din câte ştiu, şi nici dispuşi nu suntem să ne pierdem vremea în procese tărăgănate ani de zile, să cheltuim sume considerabile pentru derularea unor procese care pot fi evitate relativ uşor. Din câte ştiu eu o editură se numeşte aşa pentru că editează. Fără traducători şi fără scriitori nu ştiu cât rezistă. Această colaborare din câte ştiu eu se bazează pe contracte şi nu pe poveşti spuse la telefon. Cine nu respectă contractul îşi pierde credibilitatea şi rămâne să se descurce cum poate. Însă colaborarea dintre editor-scriitor şi/sau traducător, dincolo de aspectul juridic are şi un aspect uman. Noi nu avem de unde să ştim care sunt motivele pentru care un editor nu plăteşte un traducător, nu ştim de ce un traducător continuă să lucreze cu acea editură deşi nu a fost plătit, nu ştim nici de ce un scriitor nu-i plătit şi nici despre motivele pentru care acel scriitor acceptă să-i fie publicată cartea la acea editură nu avem habar. Aşa că nu este de competenţa noastră să stabilim cine este vinovat din punctul de vedere al legii si nici nu suntem atotcunoscători pentru a stabili cine este vinovat în aceste situaţii. Poate că-i păcat dar nici detectivi nu suntem dispuşi să devenim.
    Noi susţinem în măsura posibilităţilor noastre (care te asigur că vor creşte în timp) scriitorii care reuşesc să creeze opere de calitate, noi vom sprijini publicarea unor cărţi valoroase, vom sprijini scriitorii tineri, ne vom implica în organizarea unor manifestări publice dedicate sefeului, vom reprezenta sf-fantasy-horror-ul românesc, chiar vom încerca şi să dăm cărţi la export, dar nu ne vom implica în relaţia unui scriitor cu editorul său.
    Tu poţi să-ţi exprimi nemulţumirea şi poţi spune că aşteptările ţi-au fost înşelate, ţi-aş fi însă recunoascător dacă mi-ai da câteva exemple ale unor organizaţii din România sau de oriunde care să se ocupe de aşa ceva. Din câte ştiu până şi scriitorii din USA îşi rezolvă problemele de acest gen singuri dacă nu au apelat la serviciile unui impresar. Dar poate greşesc eu şi SRSFF-ul ar trebui să fie un avocat al poporului ori un impresar general al oricui în orice condiţii. Eventual să fie şi avocatul editorului care ar putea avea şi el dreptate, precum şi al scriitorului/traducătorului? Sau poate nu greşesc şi tu ai încercat să-mi explici o “ chestie” fără să iei în considerare implicaţiile.
    @ v Eu nu încerc să te conving că trebuie să adresezi întrebări. E problema ta. Eu am zis ca dacă ai nelămuriri poţi formula întrebări, nu că trebuie să o faci. Asta în ideea că acel interviu avea rostul de a furniza răspunsuri. Poate greşesc şi în cazul ăsta dar…eu când spun despre un eseu (de exemplu) că este slab atunci mă refer la faptul că autorul tratează cu superficialitate subiectul, nu face referirile necesare şi nu-mi dovedeşte ca s-a documentat. Dacă spun despre un roman sau despre o povestire că nu are valoare mă refer la faptul că autorul nu reuşeşte să se exprime literar ori la faptul că deşi este literar în exprimare nu are nimic de transmis. Despre un interviu aş spune că este slab în cazul în care cel întrebat nu ar răspunde la întrebările puse ci ar schimba subiectul. Aici nu cred că a fost cazul dar asta-i doar o părere personală. Oricum, cu acest interviu a fost o problemă: limitarea. Este dificil să dai răspunsuri concludente atunci când trebuie să te limtezi la un anumit număr de semne din care aproape jumătate sunt consumate de întrebări şi de introducere. Aşa că nu ne rămâne decât să sperăm că interviul complet, care va apare pe Nautilus să vă fie mai pe plac.

  29. balin feri, tot n-ai inteles ‘nemultumirea’ mea: nu lipsa de intrebari m-a frustrat, ci subtirimea raspunsurilor la intrebarile care erau deja puse. daca citesti exact ce-am zis, vezi ca nu m-am referit la interviu in ansamblu sau la intrebari in particular, ci la raspunsuri. acuma, ca ar fi putut sau nu sa dea raspunsuri mai detaliate e o alta discutie si argumentul cu lipsa de spatiu ma poate convinge, eventual, dar pe tine ce trebuie sa faca omul sa te convinga ca nemultumirea lui e aia pe care ti-o tot repeta el, nu aia pe care i-o tot repeti tu? 😀

  30. @feri: imi ceri sa-ti dau un exemplu. iata-l: sfwa. science fiction and fantasy writers of america. cea mai importanta organizatie de profil din lume. da, aia care da premiile nebula. organizatia asta are, de vreo patruzeci si cinci de ani incoace, inclusiv o componenta de rezolvare a litigiilor. si una care se cheama grievance committee, unde membrii vin cu pira si ii dau in git pe aia de i-au suparat, iar organizatia se implica si incearca sa le rezolve problemele oamenilor. si in organizatia asta nu intra cine vrea, ci doar aia care produc: scriitori, editori, traducatori, ilustratori.
    vrei un exemplu autohton? uniunea scriitorilor din romania. care are si o componenta sindicala, de sprijin pentru membri. nu intru in detalii, statutul usr e public, n-ai decit sa-i dai de urma.
    ideea de baza care e: daca iti faci o organizatie, nu-i de-ajuns sa-i gasesti un nume si sa o inregistrezi la tribunal. trebuie sa-i mai si dai substanta. si, daca nu vrei sa reinventezi roata, te duci la bibliografie: statutul si organigrama sfwa, statutul si organigrama usr. simplu, nu?
    sau nu. sau iti faci o organizatie, iti declar ca scop lupta impotriva prostului gust din sefeul autohton si promovarea valorilor adevarate (nu alea false, in nici un caz!) si blabla, dupa care te uiti multumit in jur sa vezi cine te admira.
    cam asta mi-e motivul de tristete. fiindca ideea suna bine inainte de-a fi pusa in opera, iar prezenta anumitor oameni acolo parea a fi altfel decit un simplu decor. da’ ma rog, n-a fost sa fie nici de data asta.

  31. Merci Ursule. E bine că ştiu ca exista si aşa ceva. Am citit ce se spune la Statutul şi organigrama USR. Clar. Poate să…, nici într-un caz nu ” se obligă să”.
    Aşa că da domnii mei, noi SRSFF începând din clipa asta declarăm că putem să ne implicăm în soluţionarea unor litigii. Putem. E mai bine aşa? Putem, dar ne rezervăm dreptul de a decide dacă o şi facem.
    Noi ne-am gândit că e mai bine sa enunţăm lucrurile pe care ni le propunem să le facem, nu cele pe care le putem face în stilul bine- cunoscut al politicienilor români. Putem orice, dar când e de făcut explicăm eventual că de ce nu facem.
    Nu m-ai înţeles Ursule, îmi pare rău. Poate nu m-am exprimat eu destul de clar. Dă-mi exemplu de caz concret. Uniunea Scriitorilor a dat în judecată editura ICSULESCU din NEVERLAND pentru că nu şi-a onorat contractul încheiat cu Ţâulescu. Sau SFWA a dat în judecată…bla-bla. Nu mă încălzeşte cu nimic ce declară ei că pot face. Mă înteresează la modul concret până unde merge acestă implicare. Depăşeşte nivelul unor declaraţii?
    Mai am o nelămurire. Nu reusesc să înţeleg de ce ar trebui să fie SRSFF ceva la ce se aşteaptă lumea şi de ce nu poate să fie ce îşi propune să fie.
    Noi suntem un grup de ţărani. Ne-am propus să ne ocupăm de agricultură, cultivăm diferite plante. La care vine cineva şi ne spune că el se aştepta ca noi să ne ocupăm de zootehnie şi să ne gândim dacă nu cumva prin asta am atrage membri, dacă nu cumva agricultorii acestei ţări aşteaptă de la noi să fim crescători de animale. Apoi vine altcineva şi ne explică avantajele construirii unor bazine şi popularea lor cu peşti. Piscicultura băieţi, acolo-i viitorul. Urmează la rând apicultorul. Apoi răsare altcineva şi ne dă de înţeles că el s-ar fi aşteptat să construim biciclete. Şi că dezamăgim o gramadă de lume dacă nu ne implicăm la maxim în eficientizarea producţiei plaselor de prins fluturi şi dacă nu milităm pentru drepturile traseistelor de pe centura Bucureştiului. Iar eu stau şi mă minunez. Oare aceşti oameni nu-si dau seama că au şi ei voie să facă toate aceste lucruri? Noi ne ocupăm de agricultură. Cine este pasionat de agricultură vine alături de noi. Simplu. Cine este pasionat de zootehnie nu are sens să vină şi să ne explice că pasiunea lui este una superioară şi că ar trebui să renunţam la ce ne-am propus şi să ne ocupăm de ce i se pare lui important. Dacă tot i se pare aşa atunci să se implice, să facă demersurile, să se înregistreze la tribunal şi să-şi găsească un nume, doar nu-i greu. Să-i cheme alături de el pe cei care vor să facă ce şi-a propus el.
    N-a fost nici de data asta? Ei bine Ursule, n-a fost. Noi ne ocupăm de literatura sf-fantasy-horror. Nu de justiţie. Într-o zi s-ar putea să facem şi acest lucru, dar la asta vom ajunge eventual după ce definim clar ideea şi gradul de implicare, după ce o supunem la vot şi stabilm cu exactitate cine de ce anume se ocupă şi în cât timp trebuie să facă partea care-i revine din întreg. Asta dacă vom ajunge la concluzia că marea problemă a sf-ului românesc este lipsa de reprezentare a cuiva în faţa legii şi nu lipsa tot mai acută a valorii în realizările literare de gen, lipsa unei reprezentări la nivel naţional şi international, lipsa unei publicaţii periodice de profil sau lipsa unei impulsionări a tinerei generaţii. Până una-alta nu ne rămâne decât să ne consolăm cu gândul că indiferent cum si ce am fi făcut tot nu am fi reuşit să ne încadrăm în aşteptările tuturor, mai ales când unii au aşteptări ce nu au nici în clin nici în mânecă cu sf-ul.

  32. in chestiunea uniunii scriitorilor, mai pune mina si citeste. si-o sa vezi ca n-a fost un caz, n-au fost doua, ci o gramada, in care uniunea a actionat ca un sindicat pentru protectia membrilor ei. iar uniunea scriitorilor era doar exemplul secund. cel dintii a fost sfwa-ul. iar la capitolul asta iti pot da direct linkurile paginilor, fiindca le utilizez frecvent:
    http://www.sfwa.org/org/sfwa_info.htm (despre cine este si ce vrea; a se remarca pasajul: „SFWA presents the prestigious Nebula Awards, assists members in legal disputes with publishers, and hosts the well-known Writer Beware web site.”)
    ce e cu acest Writers Beware? Ia arunca o privire aici: http://www.sfwa.org/beware/
    asta mi-as fi dorit eu de la srsff. macar stiu acum ca n-o sa gasesc acolo asa ceva, e bine de stiut. asa incit, draga feri, spor la agricultura. nu va pot obliga sa cresteti boi.

  33. @feri: se pare ca nu-mi apare comentariul, aveam in el doua linkuri…
    prin urmare, il voi imparti in doua episoade:
    1. in chestiunea uniunii scriitorilor, mai pune mina si citeste. si-o sa vezi ca n-a fost un caz, n-au fost doua, ci o gramada, in care uniunea a actionat ca un sindicat pentru protectia membrilor ei. iar uniunea scriitorilor era doar exemplul secund. cel dintii a fost sfwa-ul. iar la capitolul asta iti pot da direct linkurile paginilor, fiindca le utilizez frecvent:
    http://www.sfwa.org/org/sfwa_info.htm (despre cine este si ce vrea; a se remarca pasajul: “SFWA presents the prestigious Nebula Awards, assists members in legal disputes with publishers, and hosts the well-known Writer Beware web site.”)

  34. @Horia „da’ ma rog, n-a fost sa fie nici de data asta”
    Ai tras deja concluzii? Pe baza a ce? Sau poti prezice viitorul? In alta ordine de idei, daca USR are ceea ce ne lipseste noua (lipsa care, inteleg, te dezamageste atat de mult incat deja ne atribui calitati de decoruri), la ce bun sa incercam ceea ce fac altii atat de bine. Nu vrem sa luam obiectul de activitate al nimanui. Nu pot sa nu remarc bucuria cu care ne-ai salutat infiintarea. Iar acum, la doua luni de la eveniment vii cu astfel de dojana asupra noastra. Atat de repede te-am dezamagit? Atat de multe lucruri puteam face in nici doua luni incat tu ne certi acum, desigur, prieteneste? Chiar crezi ca ne-am adunat ca sa primim admiratia celor din jur? Mi-ar parea rau sa ai astfel de parere. In fine. Pana la urma, tot acest schimb de mesaje are si partea lui buna. Ne ajuta in multe privinte. Am gasit cateva idei noi. Poate ca vom face si ceea ce ne atragi tu atentia ca ne lipseste. Cum ar fi sa dam pe goarna (intr-o prima faza, pana reusim sa avem si un corp de avocati care sa sustina procese) editorii sau editurile care platesc prost sau greu sau deloc traducatorii sau autorii? Sa incepem sa dam, asadar, substanta, cum spui tu, SRSFF-ului. Sa rupem pisicul in doua si sa spunem lucrurilor pe nume. Sa aratam cu destiul ipocrizia unora si altora (si, har Domnului, am vazut destula).
    Totusi, nu ar trebui sa avem in vedere, mai intai, lucrurile care ne sunt comune decat divergentele? Nu ar fi mai bine sa lasam un pic orgoliile deoparte si sa incercam sa vedem ce putem construi impreuna? Eu cred ca asa ar fi mai cuminte. Si am convingerea ca vom gasi acele punti de legatura intre toti cei care iubesc sefeul. Ce parere ai? Cum e mai bine? Sa ne dam la „gioale”, asa cum s-a exprimat cineva mai inainte? Sau chiar sa construim ceva durabil impreuna? Pana la urma este o chestiune de vointa si de buna-vointa.
    As vrea sa consideram inchis acest incident regretabil. Sorin si-a cerut scuze, un gest firesc. Il inteleg si apreciez sufletul pe care il pune in SRSFF. Uneori mai si gresim. Oameni suntem, nu-i asa?
    Toate cele bune, tuturor.

  35. mariane, tocmai asta era tristetea mea… ca nu poate omul sa dea o idee, ca imediat se trezeste cite unul sa-i replice ca la voi se face agricultura, nu zootehnie… m-as bucura sa nu faceti doar agricultura. iar eu am vorbit foarte serios cind mi-am afirmat sprijinul. doar ca, deocamdata cel putin, se pare ca nu e nevoie de el si sint trimis sa ma joc la alta groapa cu nisip…
    in alta ordine de idei: dupa ce criterii v-ati selectat oamenii de la PR? ca, dupa parerea mea (si nu numai), era poate mai bine sa te ocupi tu de asta, sau danut. cred ca lui sorin ii statea mai bine in chip de presedinte 🙂

  36. @Horia
    Poate parea greu de crezut, judecand dupa toate cele intamplate, dar Sorin a avut cateva realizari interesante in calitate de PR. Si Feri la fel. Sunt lucruri care nu se vad acum. Fireste, asta nu inseamna ca incurajam astfel de derapaje.
    Horia, fii sigur ca apreciem mesajele primite de la cei din jur. Si fii sigur ca apreciem orice ajutor. Asa ca, arata-mi-l pe cel care te-a trimis la alta groapa cu nisip ca sa-l trag de urechi 🙂
    Gata, as mai sta la taclale dar mi-e somn si ma asteapta o zi de kkt la serviciu, maine. Adica astazi.
    Spor.

  37. @marian: sa inteleg ca tu esti „the grievance committee” la srsff? 🙂
    ce m-a deranjat? uite, chestia asta, mai ales venind din partea PR-ului: „N-a fost nici de data asta? Ei bine Ursule, n-a fost. […] unii au aşteptări ce nu au nici în clin nici în mânecă cu sf-ul.” asa ca trage-l de urechi pe feri din partea mea. fiindca, in ce ma priveste, vreau sa gasesc si asa ceva in srsff, chestii care n-au nici in clin nici in mineca cu sf-ul, dar au enorm de-a face cu cei care PRODUC sf-ul. vreau ca srsff sa fie SI o organizatie profesionala.
    gata, la culcare! spor si tie in noua saptamina! si sper sa ne si auzim (ca e oarece corespondenta in drum spre tine – trimisa miercuri sau joi, nu mai stiu – si miine sau poimiine ar trebui sa-ti parvina).

  38. da v-ati cam incins… poate de-aia ar fi bun si un al treilea interviu, cu intrebari care n-au fost puse, cu raspunsuri care n-au fost (inca) date. – unele deja exista, alea care n-au mai intrat in obs.cult – poate, cu ceea ce pregatim pentru nautilus, vom reusi sa cream o imagine mai cuprinzatoare a srsff

  39. @ Horia Poţi să mă tragi de urechi tu singur dacă eşti convins că asta merit. Promit că voi lăsa ale mele preţioase urechiuşe la îndemâna ta cu prima ocazie pe care viaţa ne-o va da, ceea ce sper să fie cât de curând în ciuda protestelor violente venite din partea „receptaculelor” mele.
    Nu m-ai înţeles şi mă obligi sa încerc încă odată să mă explic: nu te-am trimis la plimbare. Tot ce am spus a fost ca nu ne ocupăm de aşa ceva. Cel puţin nu acum. Avem două luni ( cu oarece bunăvoinţă) de când ne-am înfiinţat şi deocamdată încercăm să facem ceea ce este necesar pentru a ajunge undeva. Nu ne putem permite să facem promisiuni pe care nu le putem onora, aşa că nu ne ocupăm de probleme ce ţin de juridic.
    Eu ca om oarecare, am ales să mă implic în activităţile SRSFF şi fac tot ce-mi stă în putinţă să fiu util. Postura de PR mi-am asumat-o pentru că aşa a fost sa fie, nu pentru că aş considera că sunt din cale afară de diplomat ori pentru că m-aş considera a fi omul tocmai potrivit ci pentru că era nevoie. Dacă nu sunt bun la aşa ceva nu-i nici o supărare, nu ma deranjează dacă îşi bate altcineva capul cu toate astea, însă decizia asta trebuie să vina din partea celor care m-au numit PR, nu din partea celor care îmi reproşează când amabilitatea excesivă, când francheţea.
    Pe mine cele două-trei povestiri scrise nu m-au schimbat. Nu sunt un intelectual, acum 4 ani încă trudeam ca muncitor în construcţii pe diferitele şantiere ale europei, dar asta nu înseamnă că nu înţeleg ceea ce văd. Aşa că mă minunez că tu ca intelectual, care întreaga viaţă ai avut de-a face cu oamenii, alegi să pui astfel problema. Mă aşteptam să înţelegi că noi ca societate nu putem să facem tot ce zice unul sau altul că se aşteaptă să facem. Ar însemna să avem un număr de membri egal cu numărul celor interesaţi de sf şi fiecare membru să se ocupe de rezolvarea problemelor unui om. Tu ca editor ce ai edita dacă ai promite că scoţi pe piaţa ce îţi cer cititorii? Ai primii lunar 200 de propuneri şi indiferent ce ai alege să editezi majoritatea ar fi dezamăgiţi. Aşa că alegi să mergi pe gusturile proprii şi te bucuri de cei care apreciază ceea ce faci, de cei care te susţin în demersurile tale. Exact asta facem şi noi, dar văd că în cazul nostru consideri că nu este firesc să fie aşa. Noi ne-am propus să facem ceva pentru sf-ul românesc şi abordăm problema aşa cum considerăm că e mai bine, aşa cum considerăm că avem o şansă de reuşită. Atât putem face deocamdată şi atâta facem. Pe când vom avea 4000 de membrii şi mii de euro la dispoziţie, dacă majoritatea vor considera că trebuie să ne ocupăm de soluţionarea unor litigii atunci ne vom implica şi în aşa ceva. Deocamdată nu ne putem permite nici măcar să facem promisiuni de acest gen. Suntem la început şi asta e. Noi ne străduim să construim o bicicletă şi tu ne spui că eşti dezamăgit că nu ne apucăm să colonizăm sateliţii lui Jupiter. Crezi că ar fi mai bine dacă ne-am apuca să facem promisiuni pe care nu le putem onora sau crezi că dacă nu promitem marea şi sarea din start atunci nu are sens să facem nici ce şi cât putem?

    Sincer, dincolo de faptul că sunt membru SRSFF, sunt dezamăgit de reacţiile unora care se consideră pasionaţi de sf. Mă aşteptam la o ceva mai multă înţelegere din partea unor oameni de cultură, zic asta pentru ca mă aşteptam să fie mai mulţi cei care să spună „cum pot să ajut?” şi mai puţini cei care se apucă să caute nod în papură. Dar asta este societatea noastră românească, dacă un om face ceva automat apar câţiva care nu se implică dar se pricep de minune să explice de ce nu-i bine ce face respectivul, explică frumos cum trebuiesc lucrurile făcute, eventual atrage şi atenţia lipsei de pricepere a respectivului ori îşi arată dezamăgirea…dar nici într-un caz nu se implică. În cazul de faţă, privind importanţa acestei probleme ce ţine de juridic şi nu de literar, dacă sunt mulţi care consideră că asta ar trebui să fie principala noastră preocupare, atunci va trebui sa adere la SRSFF şi după ce devin membrii, ca o majoritate absolută, să-şi impună punctul de vedere. Nu ca externi pentru că aşa nu funcţionează. Sau de fapt problema nu e chiar atât de importantă încât să merite să se implice şi cei care îi conferă această importanţă? Ce facem aici Ursule? Explicăm celorlalţi că ecologia este importantă dar noi nu ne aplecăm să culegem o doză goală pentru a o arunca la gunoi? Noi suntem deschişi pentru colaborări, primim pe oricine în organizaţia noastră dacă întradevăr vrea să ajute, dar nici cu cea mai mare bunăvoinţă nu ne putem permite să plecăm urechea la dorinţa fiecăruia care nu-i dispus să se implice dar ştie foarte bine ce şi cum ar trebui făcut.
    PS. Scuze că m-am întins. De data asta am spus tot ce consider eu ca trebuia să spun la subiectul acesta aşa că voi încerca să mă abţin de la alte comentarii pe această temă. Cele spuse reprezintă părerea mea ca om şi nu ca membru al SRSFF, aşa că este părere personală şi nu oficială a societăţi.

  40. Bună dimineaţa.

    Intervin, de data asta, pentru a pune o întrebare:

    Se poate gândi cineva că pot exista pe aceast pamânt nişte indivizi care, mânaţi de dragostea faţă de ceva, să se constituie într-o organizaţie care să se preocupe de acel ceva, indiferent ce, şi să facă tot ceea ce le-ar putea sta în puteri pentru a ajuta acel ceva, fără să fie preocupaţi de câştigurile materiale ale unora sau altora? Şi nici ale membrilor care, până în clipa asta au cheltuit din propriul buzunar nu numai ceea ce scrie în statut ca reprezentând fond social şi cheltuieli juridice.

    Mulţumesc.

    Sorin Camner

  41. se vede treaba ca avem viziuni diferite asupra a ceea ce e necesar sa faca o organizatie cum am crezut ca este SRSFF pentru „a ajuta acel ceva”, cum spune sorin.
    @feri: am fost si eu „dispus sa ma implic” si mi-am afirmat (si imi afirm) aceasta disponibilitate. SRSFF va gasi intotdeauna sprijin la mine. dar nu vad la ce bun ar trebui sa devin membru al unei organizatii in care nu cred ca am ce cauta, cita vreme se considera ca scopurile ei sint altele decit ale mele (desi, la nivel strict ideatic, te asigur ca nu sint chiar asa de diferite).
    si inca ceva: daca tu ma incluzi printre aia care nu fac nimic pentru F&SF si doar comenteaza de pe margine… ma dezamagesti. n-am nevoie de carnet de membru in SRSFF ca sa fac ceea ce fac. eu o sa-mi vad in continuare de treaba. daca SRSFF va avea nevoie de sprijin din partea mea, la ce-o fi sa fie, voi fi absolut incintat sa va ajut. dar nu „din interior”.

  42. acuma, că am apucat şi eu să trec prin toate răspunsurile, pot spune doar atât: mă bucur că discuţia asta a avut loc. 🙂 it’s alive! it’s alive! 😀

  43. Imi pare rau daca tu asta ai inteles Ursule din spusele mele. Eu nu-ti neg meritele in sf daca la asta te-ai gandit cumva. Eu spuneam doar ca in reprezentarea juridica a altcuiva decat a ta proprie nu cred ca esti dispus sa te implici, dar consideri ca ar trebui sa o facem noi.

  44. asa-s eu, feri, mai prost, atita pot eu sa inteleg dintr-o fraza ca asta: „Explicăm celorlalţi că ecologia este importantă dar noi nu ne aplecăm să culegem o doză goală pentru a o arunca la gunoi?”
    si da, consider ca o asociatie cum ar vrea sa fie a voastra ar trebui sa se implice si in asistenta (iar nu reprezentarea) juridica a membrilor ei in litigiile de ordin profesional.
    altminteri, premii, reprezentare externa, sprijiniri de scriitori, editare de reviste si participari la conventii internationale se pot face si organiza fara a fi membru in vreo asociatie, o stiu din experienta proprie, been there, done that.
    forta unei asociatii sta insa in ceea ce poate sa faca in plus fata de ceea ce pot face de unii singuri, ca indivizi, cei care o alcatuiesc. dar, ma rog, asa judeca capul meu de individ (iar nu de membru).

  45. Ursule, crede-mă că aş fi cel mai fericit om dacă ceea ce spui tu ar fi ceva realizabil. Dar chiar nu văd cum. Dacă un traducător sau un scriitor nu reuşesc să se înţeleagă atunci cum am putea noi face sa meargă acest lucru? Indiferent de partea cui am lua poziţie am face exact opusul la ce ne-am propus. Am diviza şi mai mult sefeul românesc prea împărţit în bisericuţe. Dacă noi reuşim să facem ce ne-am propus atunci nu va mai fi nevoie de rezolvarea litigiilor pentru că nu vor exista. Dacă tu ca editor te aşezi la masă cu scriitorii şi sunteţi prieteni adevăraţi, dispuşi să faceţi ceva pentru sefe, atunci nu cred că se poate ajunge la situaţii în care să fie nevoie de intermedierea altcuiva în eventualele divergenţe. Noi vream sa construim, să unim într-o mare familie tot ce înseamnă sf. Nu să provocăm noi supărări. Singuri nu putem face mare lucru, nici tu, nici eu şi nici nimeni. Împreună şi vorbind în numele organizaţiei ce are zeci, sute sau chiar mii de membri putem face multe. Putem să impulsionăm sefeul dând de exemplu nişte premii pentru cei care întradevăr merită, putem obţine sponsorizări, putem accesa fionduri, putem organiza evenimenente. Crezi ca în Ungaria, de exemplu, sefeul o duce aşa bine pentru că cineva rezolvă eventualele neînţelegeri dintre scriitori şi editori ? Nu, crede-mă că nu asta-i explicaţia ci implicarea în ce înseamnă realmente sefeul. Nu domeniile adiacente. Dacă într-o bună zi vom dispune de fonduri cât să ne permitem să plătim avocaţi atât scriitorului sau traducătorului nemulţumit, cât şi editorului care şi el poate fi nemulţumit, atunci o vom face.
    Explică-mi asta pentru că eu chiar nu pricep:
    „o asociatie cum ar vrea sa fie a voastra ar trebui sa se implice si in asistenta (iar nu reprezentarea) juridica a membrilor ei in litigiile de ordin profesional”
    Asistenţă, fără reprezentare? Asta însemnând ce? Sfaturi? Mângâiat pe creştet, eventual consolat? Să-l asistăm, adică să mergem cu el de mână la a angaja un avocat? Nu înţeleg…

  46. las-o moartă, feri. a devenit un dialog absurd, eu spun una, iar tu esti setat sa imi repeti altceva. problema ta nu-i ca nu intelegi, ci ca nu vrei sa intelegi. n-am ce sa iti explic mai mult decit am facut-o. ti-am indicat pagina writers beware. te-ai obosit sa arunci o privire acolo? asa ceva as vrea sa faca srsff. da, sa dea si premii. da, sa patroneze si o revista. da, sa organizeze conventii. dar si sa isi sprijine membrii. sfwa face toate acestea.
    am si eu un lucru pe care nu-l inteleg (sau mai degraba mi se pare ca vorbim de doua lucruri diferite): „implicarea în ce înseamnă realmente sefeul”. ce inseamna realmente sf-ul, pentru tine? pentru mine inseamna asta: niste oameni scriu, alti oameni traduc, altii editeaza si difuzeaza si fac propaganda pentru produsele rezultate si, in fine, altii citesc un anume gen de literatura. primele trei categorii produc, iar a patra categorie se bucura de ceea ce au produs acestea (pe bani, desigur). scopul primelor trei categorii este sa o satisfaca pe cea de a patra, astfel incit cea de-a patra categorie sa scoata francu’ si sa le permita sa isi desfasoare pe mai departe activitatea. poti sa te implici in sefe daca faci parte din primele trei categorii. daca faci parte din cea de-a patra, poti doar sa te bucuri (sau nu) de ceea ce produc acestea. implicarea ta se incheie in momentul in care ai scos banii din buzunar.
    asadar, ce mi-as fi dorit sa fie srsff? un spatiu de mediere intre aceste patru categorii, o modalitate pragmatica prin care fiecare categorie sa poata trage foloase de pe urma celorlalte.
    din cite imi zugravesti tu societatea si din ce spunea sorin dimineata, bag de seama ca, pentru voi, e vorba de o asociere intre oameni care iubesc sefeul. adica a patra categorie, mai degraba. insa, in acest caz, modelul vostru nu are cum sa fie sfwa-ul sau uniunea scriitorilor.
    si, tot in acest caz, nu vad ce m-ar putea face sa devin membru. n-am nevoie sa fiu membru al srsff pentru a ma intilni cu prietenii si a discuta despre o pasiune comuna. asta putem face, virtual si IRL, ori de cite ori simtim nevoia, asa cum am facut si pina acum. putem acorda premii (a se vedea premiile lui aspoiu sau cele date de atelierkult sau romcoanele virtuale ale lui mike si marian coman), putem scoate reviste (am facut-o si o vom mai face), putem sa ne-adunam la o bere sau la un gratar si sa forfecam starea genului sau sa ne dam balene cu ce-am mai citit. am facut-o si o vom mai face.
    prin urmare, hai s-o lasam moarta si sa ne vedem linistiti de treaba, cum am facut si pina acum.

  47. Pingback: Păruiala cu folos « Ugly Bad Bear’s Blog

  48. feri, sa ai tu loc in burta pentru cite beri au baut autorii/traducatorii neplatiti cu editorii care nu i-au platit… iarta-ma, dar e cam naiva chestia, ca si altele de prin textele srsff. sau cum sa spun? daca ai sti exact despre ce e vorba poate ai pune si tu problemele altfel.
    „Nu să provocăm noi supărări” – pai cu formulari de genul piata e plina de mediocritate promovata excesiv, iar valoarea trebuie cautata in anii 60-70-80… n-ai cum obtine alte reactii. da, stiu, cu exceptii. de parca despre anii aia nu tot la exceptii ne referim. parca atunci capodoperele dadeau navala prin publicatii, numai acum apare o poveste buna la 20 publicate (sau nici atit).
    „Putem să impulsionăm sefeul dând de exemplu nişte premii pentru cei care întradevăr merită” – vezi? iarasi. de parca acum premiile se dau nu celor care merita. ca de pilda corn, care a luat premiul cititor sf? sau cei premiati cu vladimir colin? sau ce vrei sa spui cu „cei care intr-adevar merita”. uite astea sint formularile care atrag reactiile care voua nu va plac. si ziceti ca ailalti au ceva cu voi.
    in rest, mi se pare corect ca daca nu v-ati propus asistenta juridica sa va para aiurea ca altii va acuza de lipsa acestei directii. daca cindva adunarea general va decide s-o faceti, probabil se va face. banuiesc ca altele sint prioritatile pe care va axati acum.
    cred ca o anumita atitudine (ca aia belicoasa a lui sorin), anumite formulari generalizatoare (aia cu exceptiile chiar nu conteaza ca o spuneti, ca omul ramine cu formularea generala si generalizatoare; si, sincer vorbind, nici nu sti de ce trebuie sa pierzi vremea luptind contra mediocritatii, ca aia moare oricum singura – decit daca pui problema in termeni de medicritatea lor vs valoarea noastra), sau de genul noi vrem sa fim arbitri (aici vorba lui ghidoveanu: ca sa fii arbitru trebuie sa te si cheme cineva sa arbitrezi…).
    in fine. mai vorbim.

  49. Pingback: News flash… « Cititor SF

  50. @ Michael
    „Putem să impulsionăm sefeul dând de exemplu nişte premii pentru cei care întradevăr merită” – vezi? iarasi. de parca acum premiile se dau nu celor care merita. ca de pilda corn, care a luat premiul cititor sf? sau cei premiati cu vladimir colin? sau ce vrei sa spui cu “cei care intr-adevar merita”
    La asta ţin să-ţi răspund. Apreciez tot ce scrie Corn şi apreciez toţi scriitorii cărora li s-a decernat premiul Collin. Prin „cei care întradevăr merită” nu trebuia să înţelegi că eu nu îi apreciez pe aceştia, dar după cum se ştie frumuseţea stă în ochii privitorului. Indiferent ce aş fi spus putea fi interpretat şi fiecare înţelege prin prisma aşteptărilor proprii. Nu ştiu de ce te aşteptai din partea mea la aşa ceva Michael pentru că mie nici prin cel mai sfrijit neuron nu mi-a trecut ideea că aş putea să fiu atât de greşit înţeles. Eu mă gândeam la eventuala posibilitate de acordare a unui premiu unor scriitori de genul lui Mitoceanu sau a lui Pecarov, pentru a-i încuraja. Eventual acordarea unui premiu ca urmare a unui concurs. Poate nu am ales formularea cea mai potrivită, dar credeţi-mă că ultimul lucru pe care eu să mi-l propun este să contest valoarea scrierilor unor oameni premiaţi.
    Cu acordarea unor premii celor care întradevăr merită ma refeream la faptul ca din partea SRSFF, consider eu, ar fi o acţiune mai înţeleaptă să acorde premii celor ce merită decât să-i cheltuiască pe avocaţi. Problemele consider că trebuie să şi le rezolve fiecare singur, societatea încercă să rezolve problemele societăţii nu ale indivizilor. Iar cu berea aia, chiar nu m-ai nimerit. Eu în afară de cafea şi suc altceva nu beau iar astea nu necesită cine ştie cât spaţiu prin burta mea.
    Iar dacă nimeni nu i-a răspuns lui Ghidoveanu la nelămurirea domniei sale, atunci am s-o fac eu. Să ne cheme să arbitrăm aceia care au fost desemnaţi să numească arbitrii. Eventual sa ne spuna şi cine i-a desemnat în poziţia asta. Am şi eu o întrebar, poate primesc un răspuns: pe Lucian Blaga cine l-a desemnat filosof? Pe Manolescu cine l-a desemnat critic literar? Din câte ştiu propriile realizări i-au desmnat în aceste poziţii şi lumea îi percepe ca atare indiferent dacă este pe placul celor care ar fi vrut sa fie ei cei care fac numirile. Aşa ca eu asta sper, ca prin ceea ce facem să fim percepuţi ca arbitrii corecţi şi nu ca urmare a desemnării noastre din partea cuiva cine nu are în fond şi la urma urmei nici o altă autoritate decât cea în care se complace. Sau dacă sunt eu prea prost pentru secolul acesta, atunci poate îmi spuneţi şi mie care este acel for suprem care în literatura science-fiction românească acordă numirile în diferite funcţii.
    Eu în postura asta sunt dispus să recunosc personalităţi ca Opriţa, Merişca , Liviu Radu şi alţi câţiva. Nu am auzit deocamdată pe nici unul dintre aceştia să ne conteste ori să ne pună întrebări de genul ” cine ne-a desemnat”… Oare de ce?

  51. Nice try, mister Feri, dar nu tzine. Formularea era „cine cheama arbitrii”, nu „cine ii desemneaza”. In rest, eu unul mi-am spus parerea in emisiunea din 14.03.2009 si la berea de dupa, cu cei doi invitatzi. Daca aveatzi curiozitatea, amabilitatea, interesul de a vorbi cu dansii, ati fi aflat o multzime de lucruri interesante, inclusiv despre un anume interviu pe care nu l-am mai dat in cele din urma. Keep going!

  52. Salutare lume, dis de dimineaţă.
    „Mister” Ştefan :))
    emisiunea am ascultat-o, a fost „cool” şi „trendy” dar impresia mea personală a fost că s-a axat mai degrabă pe un „nice try” de discreditare a SRSFF-ului prin căutarea eventualelor lipsuri, nicidecum nu pe ce poate să facă SRSFF-ul.
    Ascultând emisiunea am fost surprins de altceva: am aflat că şi tu ai o nemulţumire în ceea ce priveşte editura Tritonic cu al său Hrib fruntaş. Te intreb pe tine aici, pentru că doar aici am ocazia: Fiind un om cunoscut şi o persoană influentă, de ce nu contactezi ceilalţi traducători şi scriitori care se confruntă cu aceaşi problemă în privinţa aceleaşi edituri şi de ce nu atârnaţi ca grup un proces de gâtul acestei edituri? Sunt convins că nici măcar nu aţi ajunge la un proces, ar fi suficient sa depuneţi o plângere şi v-aţi lua banii. Zic asta pentru că nu cred că editurii i-ar conveni mai degrabă să plătească inclusiv despăgubiri şi cheluieli de judecată peste vreo doi ani decât să vă dea ce vi se cuvine de pe acum.
    În privinţa acelui interviu pe care nu l-ai mai dat, am aflat că nu ţi-au fost întrebările pe plac. Regret, dar am întrebat ce am considerat eu că trebuie întrebat şi ce m-am gândit că ar putea să intereseze un eventual cititor. Din câte am înţeles răspunsul tău a fost ceva de genul profesor către învăţacel, cum că aş fi picat la examenul de jurnalism cu astfel de întrebări. Probabil ai dreptate, numai că nefiind chemat să-mi acorzi o notă ci să-mi acorzi un interviu, amabil ar fi fost să răspunzi la întrebări, aşa cum erau. Mai ales că într-un interviu nu întrebările ci răspunsurile trebuie să fie cele relevante, întrebările sunt doar un cadru, doar o introducere în a da posibilitatea celui intervievat să-şi exprime opiniile. Dar cred că astea ar fi fost mai uşor înţelese dacă vreunul dintre invitaţii tăi ţi-ar fi răspuns cu ” Ce, astea-s întrebări? Pentru aşa ceva ai pica la examenul de jurnalism…” . Noroc că invitaţii tăi nu pleacă pe ideea de a se juca de-a şcoala şi de-a examinatul.

    In privinţa „Vânatorului de capete” eu am rămas cu impresia că prin felul în care ai reuşit să traduci această carte a căpătat un plus de valoare. Ceea ce spune foarte multe nu doar despre talentul tău ca traducător ci mai ales despre talentul tău literar, o treabă bine făcută pentru care ţin să te felicit.

  53. atunci, feri, inseamna ca e treaba de comunicare. daca nu floseati cuvintul „arbitri” n-avea nimeni ce scormoni. la fel, daca nu foloseai „intr-adevar”. cred ca la felul in care comunicati e o problema…
    intre timp am citit si statutul si am gasit acolo lucruri interesante (si bune si rele). macar pe alea bune sa le fi spus toate, pentru ca ati avut ocazia. interviul aparut in observator a fost foarte cuminte tocmai ca sa va dea ocazia sa va expuneti programul si nu sa para o vinatoare de exprimari ambigui si interpretabile. nu era locul pentru asa ceva, avind in vedere publicul revistei. pentru intrebari de-astea gen „ce-ati vrut sa spuneti prin” o sa facem materialul din nautilus, revista care e citita numai de sefisti.

  54. Ete ca nu fu totul 😀
    @balinferi – Pai sa zicem ca moa are o problema cu vorbele-n vant, cu generalitatile. Deci, vreau sa stiu cine sint acele exceptii, in viziunea SRSFF (sper ca nu o sa-mi spui ca de fapt articolul ala reprezinta de fapt numai opinia domnului Ungureanu), d-aia l-am intrebat pe Sorin la cine face referire respectivul articol prin „cateva merituase exceptii”; am primit 3 nume, si mi se pare normal sa fie doar atatea, doar vorbim de EXCEPTII. Dar pentru ca se vorbeste in termeni generali, totul poate fi, nu-i asa?, relativ. Adica vine scriitorul X din generatia aia indigesta si zice: „Bai, de ce nu va place de opera mea?”, si raspunsul o sa fie: „Nuuuu!, noi nu ziceam de tine, ziceam de „ailalti.” Dupa care o sa vina Y, Z si tot asa, pana exceptiile o sa se mute in partea cealalta, opusa „merituaselor” exceptii, adica aia care ai doare la basca de SRSFF si nu o sa va contacteze „evar” sau si-au schimbat meseria intre timp si nu-i mai pasiuneaza „cercurile” literare. Ca sinteti tari si multi in gura tocmai am vazut, insa curajul tine de asumarea si sustinerea unor opinii fara echivoc (aka fara intorsaturi ca la Ploiesti), plus recunosterea si asumarea greselilor, inclusiv celor din categoria PR.
    So, domnilor PR si dragi conducatori SRSFF, va provoc:
    – sa faceti publice numele acelor exceptii merituase (daca aveti curaj)
    – sa faceti public statutul societatii (ca doar sinteti o organizatie non-profit open minded, fara interese meschine de grup, care nu discrimineaza potentialii aderenti, si nu refuza dreptul la informare)
    – sa faceti publice criteriile pe baza carora sint acceptati noi membri, precum si procedura de acceptare
    – sa ne oferiti cateva exemple de „producţii uşurele, răsărite aidoma ciupercilor pe hotarul dintre penibil şi entuziasm cretinel” la care face referire acelasi articol, asa, pentru a fixa niste repere negative in cultura noastra SF generala
    – sa ne lamuriti CE si CUM vreti sa arbitrati si cine ar fi jucatorii.

    Cu multumiri anticipate,
    Aspoiu, cetatean la fel de liber ca si altii (care precizeaza ca aceasta este o initiativa personala, si nu reprezinta colegii de pe „CititorSF”, decat in masura in care acestia doresc ca si-o asume)

    PS. Sa stii ca fost randul meu sa fiu surprins de ce ai afirmat despre interviul radio. Intr-un fel ai dreptate, nu prea-l vad pe nea Ghido priceput la aplauze.
    PPS. „Vânatorului de capete” ?! Al dracu’ Maruseka asta! 😀

  55. dupa citeva minute de sapaturi pe site-ul SRSFF am observat ca statutul poate fi solicitat via e-mail, asa incit am sa fac exact acest lucru. prea s-a inflamat aspoiul, sigur se-ascund pe-acolo oarece prevederi subversive 🙂

  56. Pingback: De ce nu voi deveni membru SRSFF « Ugly Bad Bear’s Blog

  57. Domnule Feri,

    Observ ca – desi nu am fost prezentati unul altul niciodata pana acum – folositi un limbaj „la per tu”, de parca mi-ati fi prieten din copilarie sau ruda apropiata, ceea ce nu este cazul. Politicos era sa-mi cereti voie pentru o asemenea adresare, dar – de! – cine mai tine cont azi de bunele maniere? Sa trecem insa peste asta…

    Cu precizarea ca n-as fi obligat sa va raspund la nici o intrebare, am sa clarific totusi unele lucruri din comentariul dvs. de acum cateva zile, fiindca asa mi se pare normal, daca acesta se refera la persoana mea.

    Prin urmare:
    1.- Pe blogul unei domnisoare care se ocupa (sau se ocupa de traduceri) si care voia sa afle care e situatia traducatorilor „tepuiti” de RAO am lansat exact aceasta chemare de dare in judecata colectiva a editurii tritonic. Stiti care a fost rezultatul? 0… Toata lumea a dat din colt in colt, ca har, ca mar… Nu stiti, dar in lumea traducatorilor esti intotdeauna singur, fiecare are interesele lui, asa ca o asemenea initiativa se dovedeste a fi din start inutila. Nu si pentru noi (eu si cu sotia mea, adica), pentru ca nu avem nevoie de nimeni pentru o actiune in justitie, dar am pus intrebarea ca un test pentru ca plutea pe-acolo un asemenea aer razboinic (sau macar justitiar) incat, vorba bancului „m-am simtit obligat…”
    La aceasta stare de fapt ar trebui sa mediteze si SRSFF-ul in clipa cand va dori sa „arbitreze” conflictele dintre traducatori si editori (pentru ca daca n-ar dori-o, de ce s-au mai inscris traducatorii in acest organism? Doar ca sa se laude ca fac parte din nu-s ce organizatie, care nici macar profesionala nu e – chiar daca o parte din membrii sai sunt profesionisti?) Si, pentru a nu fi din nou rastalmacit, prin „profesional” inteleg statul unui „sindicat” de profesionisti, nu o umbrela sub care intra oricine, indiferent de preocupari.

    2.- In privinta partii cu jurnalismul, aici nu avem ce comenta – mai ales cand spuneti ca intr-un interviu intrebarile nu au nici o relevanta, trebuie sa fie doar „un cadru”. Nu stiu de unde ideea ca anumite meserii sunt la indemana tuturor, fara sa fie nevoie de o pregatire de specialitate. In orice caz, eu nu dau meditatii, exista o facultate de specialitate la Universitatea Bucuresti, in caz ca va intereseaza. La fel si una de relatii publice, la SNSPA. De care, va asigur, aveti mare nevoie, pentru ca cei doi „PR” ai SRSFF au facur mai mult rau societatii prin inabiliatea lor decat ar fi sperat toti dusmanii nou-creatului organism. (Si, apropo, PR este denumirea prescurtata din engleza a disciplinei, nu vreo functie oarecare. N-ati putea fi mai normal si mai aropiat de realitate doar „purtatori de cuvant” ai SRSFF? Desigur, dupa un mic stagiu de practica pe undeva…

    3.- Nu am nimic de impartit cu SRSFF-ul, dimpotriva – sunt prieten de zeci de ani cu aproape 90% dintre membrii sai (inclusiv fondatori), asa ca nu vad de ce m-as inregimenta cu ei sub umbrela cine stie carei organizatii. Ca sa ce? Oricum v-am asigurat de sprijinul meu, dar daca o s-o tineti tot asa, mai vedem…

    4.- Cat despre „Vanatorul de capete” va multumesc pentru cuvintele frumoase, dar nu cred ca sunt sincere, pentru ca ma indoiesc de faptul ca ati citit cartea. Altfel ati fi stiut ca se numeste „Vanatoarea de capete” si nu cum ati rebotezat-o dvs. „Vanatorul de capete”, la fel cum ati fi stiut ca nu am tradus-o singur, ci impreuna cu sotia mea, Cristina Ghidoveanu. Iar daca meritam laude sau nu, le meritam impreuna. Paradoxal este faptul ca ne-ati trimis intrebarile pentru interviul amintit amandurora, asa ca nu-mi pot de seama cum ati uitat totul atat de repede.

    5.- Si da, pot sa va vorbesc la modul ca de la profesor la elev, avand in vedere ca am aproape de doua ori varsta dvs., prin urmare si experienta de viata si cunostintele presupuse de acest decalaj. Daca va simtiti jignit, amintiti-va de modul dvs. de adresare fata de mine. Nu uitati titlul unui interviu pe care l-am dat recent: „Sunt un tip de moda veche…”

    Cu respect,
    Stefan Ghidoveanu

  58. Am facut parte di 90 pana acum din mai toate organizatiile sf care au aparut.
    Am facut o facultate cu profil didactic dar nua predat decat vreo doi ani si jumatate. Cele scrise aici ma fac sa ma intreb care ar fi menirea unui dascal?
    Cred ca menirea esentiala este acea de a educa, de a forma caractere.
    Multe din cele scrise aici si multe alte lucruri care se intampla in societatea contemporana m-au determinat sa cred ca avem nevoie de consiliere etico-filosofica. In tarile civilizate ( anglia, franta) exista consilieri etici care rezolva astfel de dispute.
    Cativa ani in plus sau in minus nu inseamna neaparat plus-valoare. Respectul nu poate fi castigat cu lozinci rasunatoare.
    Eu cred ca in fandom ar trebui sa fie relatii bazate pe prietenie, respect reciproc si pe ierarhii ad-hoc . Avem atatea amintir care ne leaga asa ca nu este cazul sa eseuam in dispute care pe care si sa ne erijam in entitati metafizice care conduc sf-ul romanesc.

  59. Am facut parte di 90 pana acum din mai toate organizatiile sf care au aparut.
    Am facut o facultate cu profil didactic dar nua predat decat vreo doi ani si jumatate. Cele scrise aici ma fac sa ma intreb care ar fi menirea unui dascal?
    Cred ca menirea esentiala este acea de a educa, de a forma caractere.
    Multe din cele scrise aici si multe alte lucruri care se intampla in societatea contemporana m-au determinat sa cred ca avem nevoie de consiliere etico-filosofica. In tarile civilizate ( anglia, franta) exista consilieri etici care rezolva astfel de dispute.
    Cativa ani in plus sau in minus nu inseamna neaparat plus-valoare. Respectul nu poate fi castigat cu lozinci rasunatoare.
    Eu cred ca in fandom ar trebui sa fie relatii bazate pe prietenie, respect reciproc si pe ierarhii ad-hoc . Avem atatea amintir care ne leaga asa ca nu este cazul sa esuam in dispute care pe care si sa ne erijam in entitati metafizice care conduc sf-ul romanesc.

  60. Vă rog să acceptaţi scuzele mele publice domnule Ghidoveanu. M-am lăsat înşelat de aparenţe. Exprimarea caracteristică puştanilor pasionaţi de mess, cu tz-uri presărate alături de expresii în limba engleză, m-au indus în eroare. Interviul dat de dumneavostră nu l-am citit, aşa că nu aveam de unde să ştiu că vă consideraţi de modă veche. Aşa că scuze încă odată.
    Să mă iertaţi dacă pe viitor nu vă răspund la nici un fel de postare, întrebare sau interpelare de vre-un fel. Acest lucru vine ca urmare a dreptului meu de a-mi alege anturajul şi a preferinţei mele de a purta discuţii cu oameni, nu cu domni. Chiar dacă aceştia au marele merit de a fi îmbătrânit.
    În decursul anilor trecuţi peste mine, deşi au fost doar jumătate din anii dumneavoastră, am cunoscut câţiva priminiştrii, ambasadori, scriitori şi academicieni. Culmea că au fost oameni. Singurii cu care nu am reuşit niciodată să mă înţeleg au fost cei care aveau nasul mai sus decât mintea.
    Afirmaţia asta este una generală. A cui cămasă nu e, să nu o îmbrace, iar dacă o îmbracă şi nu-i place cum îi vine, să nu dea vina pe mine.

    … cu respect, Balin Feri

    PS. Scuze încă odată pentru modul direct de adresare din comentariul meu precedent.

  61. Pentru balin feri
    Eu, cum scriam mai, am absovit o facultate didactica si chiar daca am predat foarte putin am o slabiciune sentimentala pentru misiunea unii dascal.Un adevarar dascal se imoune de la sine prin valoare .. devanind un fel de mentor spiritual. Toti dintre noi au auzit de Scoala de la Paltinis a lui Constantin Noica si de discipolii lui. Acolo era o lumea complet ireala, rupta de peisajul comunist. Un batran de vreo 70ani tinea lectii despre platon kant, preda greaca veche si latina. Noica a cauta doar sa dovedeasca faptul ca adevarata cultura este o cruce greu de putat dar pe care discipolii sai trebuie sa o poarte daca vor sa urmeze calea devenirii ontologice.
    Pentru mine sf ul a fost inainte de 89 un univers virtual care imi permitea sa evadez din gulagul comunist. Pentru cei care nu stiu mentionez ca in decembrie 89 la timisoara Cornel Secu a fost ranit la picior.Tranzitia salbatica dupa anii 90 nu a permis cristalizarea axiologica a sf ului romanesc. Prin anul 1990 un greu al sf-ului vorbea despre democratia originala cu un singur . Din cultura mea generala stiam ca democratia inseamna pluripartitism. Poate ca si sf ul avea nevoie de un noica pentru a se cristaliza axiologic.
    Pustanii pasionati de mess, sunt in mintea mea de dascal, tocmai acel sange proaspat care vine va revolutioneze brandul sf romanesc. Revolta lor … este admirabia .. si nu trebuie din cauza unor conventionalisme sa ii punem la colt. Chiar daca nu mai sunt o pustoaica sper ca feri sa nu se supere daca vreu inca sa fac parte din generatia pustanilor revoltati de pe mess. Vreau sa raman, asa cum multi dintre vechii sf isti ma cunosc, o adolescenta revoltata.

  62. @adriana: pentru un dascal – cum va declarati a fi – textele dumneavoastra sint de-o uimitoare incoerenta si imi par a suferi de ceea ce se numeste fuga de idei. ne vorbiti in aceste putine rinduri despre: misiunea dascalilor, scoala de la paltinis, platon kant (asta la ce echipa a jucat?), rana lui cornel de la picior, denocratia originala, revolutionarea brandului sf romanesc. si toate astea, cu o lipsa de ingrijire a exprimarii care va aseaza pe acelasi palier de cultura cu marea masa a pustanilor de pe messenger (la asa profesori, asa elevi, ma simt tentat sa adaug).
    prin urmare, v-o spun cu regret, tot n-am inteles care-i scopul interventiilor dumneavoastra in discutie. se poate mai rar si mai apasat, asa, ca pentru un ardelean ca mine?

  63. Cum spuneam sunt mandra sa spun ca fac parte din generatia pustanilor de pe mess. La fel ca si dumneavoastra am si eu dreptul de a participa la discutie. Faptul ca sunteti ardelean nu va face superior de la sine.
    Voi face demersurile necesare sa faceti parte din comisia de doctorat ca imi valideaza teza.

  64. in αιδεία sf mitul pesterii are o mare valoare si aici ma opresc pentru ca pur si simplu nu are rost sa ma antrenez in dispute.

  65. Domnule Feri,
    Observasem eu ca dumneata esti un fenomen, fiindca mai mult ca sigur te-ai nascut la opt ani – primii sapte ani de-acasa cu siguranta iti lipsesc. Dar ce sa-i faci? Cand esti prea obisnuit cu „mess-ul” sau stai de vorba numai cu „priministri” sau cu „vre-un” ambasador, scriitor sau academician, nu prea mai ai timp de plebei ca noi. Asa ca lasa-ne in durerea noastra de inculti cu nasul pe sus si intoarce-te pe Avenida Dorobanti. Caci, acolo, mai o Gina Pistol, mai un Alex Erbasu… Cine stie, poate apare si „Poponet”?
    Va doresc, oricum, dezbateri filosofice furtunoase, asa cum meritati.
    Good bye, mister Feri!

  66. Pingback: Pragul de 100.000 | Mircea Pricăjan


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s