Suntem în plină mutare. Am umplut deja vreo opt cutii cu cărţi şi n-am golit decât vreo trei rafturi. 😦 Cre’ că tre’ să-mi fac rost de muuuuult mai muuuulte cutii. Şi când mă gândesc că n-au trecut nici doi ani de când am desfăcut alte cutii, dar cu aceleaşi cărţi în ele! Şi cât praf au adunat de-atunci! După ce scutur vreo patru, e musai să-mi şterg ochelarii. 😦 Nasoală treabă. Mă consolez însă cu gândul că asta va fi ultima Mare Ambalare. În chirie, unde ne mutăm până ce se termină de construit casa, n-o să pun în rafturi decât cele câteva volume absolut necesare. Restul… Dumnezeu cu mila! Rămân fain-frumos în cutii, fiecare etichetată corespunzător.
Dar marea jale e cu mobilele. Deşi am vândut apartamentul cu tot ce-am apucat noi să facem la comandă, au rămas totuşi o grămadă de dus. Ieri m-am spetit cu taică-meu să ducem o canapea ferfeniţită de ghearele lui Axi. Şi am zis „până aici”! Sâmbătă vin nişte vânjoşi şi-i punem pe ei să-şi rupă spatele cu boarfele noastre. Altfel chiar nu se poate, dă-o-n cucuveaua mă-sii!
Şi-n tot acest timp, concentrează-te la tradus, scrie-ţi porţia pentru revistă şi, dacă se poate, mai şi comportă-te agreabil. Cu toate astea 451 de grade Fahrenheit. De n-ar fi astăzi aniversarea celui de-al treilea an al căsniciei noastre, pre mulţi aş popi.
Mamă soare, abia aşteptăm să ne vedem în piscină, în Croaţia. 🙂
Mircea Pricăjan 
eu mai am inca ceva cutii nedespachetate, chit ca m-am mutat acum un an si jumatate. si nici nu vad sa ma reapuc de despachetat prea curand. imi aduc aminte cu jale cand mergeam pe la diverse buticuri la cersit cutii/baxuri goale de seminte si detergenti. brrr 🙂
eu sunt pe ultimele 300 de metri (*3 luni) pana la predarea lucrarii de doctorat si transpir pe dinafara si pe dinauntru intr-o isterie totala, asa ca empatizez. succes!
în privinţa cutiilor, sunt norocosu’ pământului. am un inside man la praktiker 😀 în persoana lu’ al meu father, da’ asta tot nu uşurează prea mult problema, tot mai tre’ să le umplu şi-apoi să le car, şi-apoi să le depozitez, şi-apoi să le car iară, vreo 14 km, şi-apoi să le despachetez, şi-apoi să le pun în rafturi, unele noi, care-s deocamdată în stadiu de proiect, şi-apoi… partea a mai grea, da’ şi plăcută, să le citesc, una câte una, pagină cu pagină, rând cu rând 😀
mult-mult spor la doctorat. ţin pumnii 🙂
cand ne-am mutat noi (acum vreo 7 ani, cu biblioteca respectabila a alor mei – a mea era inca in faza incipienta) am pus cartile in saci. multi saci. multe drumuri. n-a parut nici una din ele sa aiba de suferit prea mult…
dar cred ca pentru cartile mele o sa prefer tot cutii. din pacate eu n-am inside men pe nicaieri, deci s-ar putea ca planurile sa se schimbe. plus ca am carti in o biblioteca (aici) plus doua pivnite, plus inca niste cutii care n-au fost niciodata despachetate. ah, the joy…
in orice caz, bafta!
şi eu am apelat la saci când ne-am mutat în apartamentul din care plecăm acum, da-n ei am pus doar cărţile – nu multe, numa’ v’o juma’ de bibliotecă 🙂 – la care am renunţat şi care au luat calea casei de la ţară. mi-am şi zis că, dac-o fi să rămân fără ocupaţie prin town, mă pot duce liniştit acolo să-mi deschid o bibliotecă_comunală. şi s-ar putea ca şi acum să mai trimit încolo câteva zeci de volume. şansele să-mi fie vreodată de folos sunt extrem de reduse. şi, la cât praf adună, prefer să mă despart de ele. problema-i că şi aşa rămân pe cap cu în jur de o mie de cotoare. ufff, grea boală asta!
îţi doresc mult spor şi muşchi de oţel pentru când o să faci şi tu, din nou, mişcarea asta. aaa, şi dotează-te c-o mască d-aia de chirurg. ajută mult 🙂
mersi, mersi… deja am facut o parte din miscare, in sensul invers (golit biblioteca imensa – dat, vandut, transportat in pivnita – pentru ca trebuia renovata casa) si n-a fost chiar dureros… si ce am acasa nu pare chiar asa mult. cateva sute, nu prea multe.
io ce sa zic, cind m-asteapta vreo 5000 in rafturi sa le scutur de praf dupa renovare? si inca vreo 2000 sa le pun in rafturi? si inca vreo 300 sa le gasesc loc, ca rafturile lor se desfiintara? grea munca! mult spor s-aveti!
dragă horia, presimt că asta o să m-aştepte şi pe mine în câţiva ani. dacă dintr-un apartament te mai înduri să renunţi la cărţi, când stai la casă… stai la casă. şi-ai loc, şi ţii tot, şi strângi, şi strângi, şi strângi 🙂
mulţumim de urare. să fie!