Liviu Radu, colaborator la BookMag

Am întâmpinat cu entuziasm decizia celor care realizează BookMag, revista electronică a librăriei Elefant.ro, de a coopta, de dată recentă, în echipa de comentatori nume precum Alexandra Rusu, Daniela Zeca-Buzura şi Mircea Opriţă. Ei bine, iată că acum am bucuria să remarc apariţia în paginile lor virtuale a încă unui condei avizat, anume acela al scriitorului şi traducătorului Liviu Radu.

Prima sa contribuţie se intitulează Despre liberul arbitru şi este o recenzie la romanul lui Robert J. Sawyer Flashforward, apărut recent la editura Leda în traducerea Anei-Veronica Mircea.

Lectură plăcută!

Elefant de-un an

Librăria Elefant.ro împlineşte astăzi un an de când vieţuieşte. Cu această ocazie, au anunţat ei pe facebook, pregătesc un mega-discount. 50% reducere la orice carte de pe rafturile lor, în intervalul orar 17.00-19.00, astăzi. Iată aici mai multe detalii despre Ziua Elefantului.

Totodată, ţin să remarc faptul că echipa BookMag, revista literară a aceluiaşi Elefant, s-a îmbogăţit cu trei condeie măiastre. Este vorba de Alexandra Rusu (al cărei prim text a prilejuit o însemnare a mea de ieri), Daniela Zeca Buzura (rubrica Mănuşa de oţel) şi Mircea Opriţă (rubrica SFmania). Iată, aşadar, că o revistă electronică deja profesionistă nu se plafonează, ci continuă să evolueze în cel mai fericit mod.

La mulţi ani Elefantului şi BookMagului, deopotrivă!

Ce day? Bloomsday!

Adică astăzi, 16 iunie. Ziua din 1904 în care se desfăşoară acţiunea din Ulisele lui James Joyce. So called datorită personajului central, Leopold Bloom.

Am citit pe-astă temă un foarte fain text scris de Alexandra Rusu pe BookMag-ul elefanţilor. Bloomsday. O zi din viaţa unui roman. Citez cu voluptate despre ce-nseamnă sărbătoarea asta livrescă:

Se iese pe stradă la Dublin, dar și la Trieste, Geneva, Philadelphia, New York. Au loc festivaluri la cort, lecturi-maraton, piese de teatru, mic dejunuri cu fasole, cârnați și pudding, se reface slalomul mitic al lui Bloom printre cafenele, se bea Guiness în Davy Byrnes Pub, se citește la radio textul integral, timp de 30 de ore. Se fac flash mob-uri. Întregul roman e ,,ciripit” pe Twitter, paragraf cu paragraf, de câteva mii de participanți, pe parcursul întregii zile. Pe scurt, e nebunie. Lumea n-a citit romanul, dar romanul are fani.

Tot despre Bloomsday şi ce se-ntâmplă cu această ocazie am citit şi-n Los Angeles Times, pe blogul lor literar, mai exact, pe care-l ţine cu aleasă pricepere Carolyn Kellogg. 8 ways to celebrate James Joyce and Bloomsday, îi zice articolului. Merită s-aruncaţi o privire; la ultimul punct din listă ni se oferă chiar şi un link spre un clip audio în care-l putem auzi pe Joyce însuşi citind un fragment din opera sa.

Acum! Momentul adevărului! – Alexandra Rusu îşi încheie textul cu un P.S. unde zice aşa: „Ulise NU e un roman dificil, obscur, criptat. Are un cod, la fel ca orice operă de artă. Îl prinzi în primele zece pagini.” Mărturisesc că eu însumi m-am lăsat descurajat de aura asta elitistă care învăluie cartea lui Joyce şi nici până-n ziua asta (de Bloomsday) n-am citit-o. Şi-am auzit că noi, românii, suntem nişte norocoşi, că l-am avut pe Mircea Ivănescu şi talentul sau care să ne ofere traducerea. Şi totuşi…

Uite o chestie pe care-i musai s-o îndrept cât de curând. Până la viitorul Bloomsday, let’s say. 🙂