Una dintre cele mai vechi povestiri ale mele. Scrisă în 1997 şi publicată în 1998 (sub titlul telenovelistic O geană de lumină). Ideea am reluat-o mai apoi, în cheie fantastică, într-o piesă de teatru într-un act (Dulapul cu capoate), care a fost tradusă în engleză şi jucată la Timişoara, în cadrul festivalului-concurs organizat de British Council, Theatre for Teenagers, pentru liceeni. Asta era în 1999, parcă. Dar poate o să pun cândva şi piesa aia pe net.

Convalscenţa aici de faţă e-o ciudăţenie pretenţioasă, adolescentină. Dar ţin la ea ca la o fotografie de care te leagă multe amintiri. Aşa că, lectură plăcută!