Steven Hall şi rechinii lui conceptuali

Traduc în zilele astea o carte de debut care a făcut furori în Marea Britanie a anului 2007. The Raw Shark Texts a botezat-o autorul ei, Steven Hall. E-un roman pe modelul filmului Memento, cu jocuri grafice á la Alasdair Grey şi cu tempoul unui thriller psihologic. O combinaţie fericită, dublată de-o scriitură inventivă. Genul de scriitură care te pune serios pe gânduri. Motiv pentru care nu e tocmai uşor de tălmăcit, dar care, într-un final, presimt că-mi va aduce mari satisfacţii. Tocmai de aceea, uşoara întârziere în care mă aflu – culmea! – nu e sursă de stres.

Mă bucur însă de câteva unelte ajutătoare. Printre ele, un site dedicat în întregime descifrării (adnotării, spun cei care-l întreţin) textului. Aici. O chestie, un joc de cărţi avându-i ca protagonişti pe peştii conceptuali. Un podcast făcut de Guardian. O pagină pe MySpace. Dar mai sunt şi spusele autorului, presărate prin mai multe colţuri ale internetului. Iată aici un interviu cu Mr. Hall.

Şi o piesă importantă a cărţii, Fragmentul becului:

Cartea o să apară la Ed. Polirom cel mai probabil la începutul anului viitor. Fiţi pe fază, că merită! 🙂

Eheeei! Blogul să trăiască şi să-nflorească. Fără ajutor din partea mea, dacă se poate. 🙂

Să vedem. Poate că m-oi mobiliza să-i mai dau o gură de aer. But not yet, God, not yet…

Blaze

BlazeCitit şi Blaze. De răposatul Richard Bachman. Alias S.K. Roman de început, antrenant, cu profunzimi puţine dar bine bătute pe muchie, construit ca la carte. Un fel de Oameni şi şoareci altoit cu Roadwork (Şantier în lucru). Neaşteptat de bine scris – deşi bănuiesc că S.K. şi-a vârât coada pe ici, pe colea. Final oarecum aşteptat, cam grăbit. A la Running Man (Fugarul). Nu e primul, ca valoarea, dintre Cărţile Bachman, dar nici ultimul. L-aş situa pe locul 2, după The Long Walk (Marşul cel lung), înainte de Rage (carte acum interzisă în multe state americane şi never to be published again, cum zice auctorele). Ca fapt divers, Blaze va apărea la Nemira în prima parte a anului viitor.

Mai interesantă, însă, mi s-a părut povestirea Memory, plasată de cei de la Scribner în încheiera volumului. Ca appetizer pentru anunţatul brand-new novel Duma Key(ianuarie 2008). E povestirea-sămânţă pe care King a învelit-o apoi în vată şi-a pus-o pe calorifer la încolţit. Rămâne de văzut ce-a ieşit din ea. – Mamă, da’ metaforic îs azi! 🙂