Munca de birou

Mi-am dat seama că n-am mai zis aici nimic despre traduceri. Ei bine, a apărut cu ceva timp în urmă, la Polirom, romanul de debut al lui Steven Hall, Amintirile rechinului. O poveste surprinzătoare, presărată cu toate ingredientele genului thriller. Şi totuşi parcă e altceva. Trece bine în zona literaturii-literatură. De asemenea, stă să iasă, la Tritonic, în perioada târgului (se pare), un alt debut. E vorba de debutul în roman al lui Joe Hill, Cutia cu fantome. Un road-novel cam cum scria tatăl auctorelui mai în tinereţe. Direct la subiect, fără divagaţii, concis. Ce nu mi-a plăcut neapărat e faptul că fiul foloseşte cam aceleaşi tehnici narative ca tatăl. Da’ o să vedeţi voi de-l veţi citi. Apoi, pentru luna viitoare este anunţată apariţia unui roman despre dedesubturile sumbre ale cinematografului semnat de Theodore Roszak, Sfârşitul lumii în alb şi negru (Flicker, pre limba lui de baştină). Acesta poartă sigla editurii Nemira.

Astea ar fi cele finalizate. Am însă pe masă alte patru cărţi. Cea la care lucrez acum – destul de sincopat, din pricina muncii mai prozaice la casă – e romanul lui Joyce Carol Oates Fiica groparului – Curtea Veche. Sper să-l termin cât de curând (oricum am depăşit deja de mult termenul de predare – mulţumesc şi pe această cale Editurii pentru îngăduinţă 🙂 ). Aşteaptă apoi marele câştigător al National Book Award 2007 Denis Johnson, cu Tree of Smoke – Polirom. După acesta mă întorc la febleţea mea: Stephen King (evident, Nemira). Cu nici mai mult, nici mai puţin de două romane: Duma Key, cu predare pe final de septembrie, şi Blaze – probabil noiembrie. Fiindcă luna octombrie sper s-o pot lăsa liberă pentru încă un roman din colecţia Thriller&Mystery de la Humanitas Fiction.

Asta dacă vă gândeaţi cumva că m-am lăsat pe tânjală… 😀

O zi pe şantier

Având mai multe de rezolvat la faţa locului, ieri mi-am mutat biroul pe şantier. După cum se vede:

Laptopul era la etaj, pus la încărcat. Esquire mi-a oferit însă o pauză extrem de interesantă. Felicitări celor care o fac. La fel şi celor care fac revista FP.

Ziua a culminat cu montarea mult aşteptatului geam Velux. Baia este acum muuuult mai luminoasă. Plus că, stând în cadă, vom putea urmări programul zborurilor de avioane din partea asta a lumii. 🙂

De pe şantier, pe gâfâite

Ete mai jos motivul închiderii temporare a blogului de faţă. Lucrurile au intrat în linie dreaptă. Se plachează cu gresii şi faienţuri, se gletuieşte, se montează calorifere, prize, obiecte sanitare… Culoarea pe exterior e proaspătă, doar de alaltăieri. Dacă poza ar fi de azi s-ar vedea şi geamurile mai curăţele. În curând vine şi centrala termică, parchetul, uşile şi vopseaua de interior, apoi, mai pe final, gardul cu poartă cu tot, trotuarele şi gazonul. Apoi… apoi sper să vină o perioadă de lenevie, la frunza ierbii, cu o carte bună-n mână şi-o muzică agresivă în difuzoare. 🙂 Da’ până atunci mai e.

Postarea asta e-n principal pentru vidal. Printre picături încerc să mai ies şi cu musca la arat. Aşa, cătinel-cătinel. 😀