Într-adevăr, e vorba de Alma. Instantaneu de azi-dimineaţă, când i-am lăsat pe amândoi să adulmece urmele lăsate pe stradă de căţeii care altminteri nu fac decât să-i întărâte prin gard.
Nu le-a mai suportat biblioteca
Aşa că acum am de lucru. Trebuie să le scot pe toate, să întăresc rafturile şi să le pun frumuşel înapoi de unde le-am luat. Daaa, sunt tare fericit! NOT!
Hăi-hăi!
Adică ia mai mânaţi, măi! Like, hăi-hăi! 🙂
Să aveţi, deci, o Crăciuneală zglobie, îmbelşugată, cu licurici pe brad şi-n geam, vorbă multă şi spornică şi zile de lenevie voluptoasă pân’ la Anul Nou, când s-o luaţi de la capăt cu zglobiala, îmbelşugeala, licuricii, vorba etc. etc.
Şi să ne încrucişăm drumurile cu bine-n 2011!
În toată veselia, aveţi grijă la cine deschideţi uşa. Fiţi cu ochii-n patru mai ales la tipu’ de mai jos:
Mircea Pricăjan 