Arhive pe categorii: scrijeliri

Alertă de grad zero

O antologie realizată de Igor Ursenco pentru tânăra şi ambiţioasa Editură Herg Benet.

N-am încă ştiinţă de sumarul complet, dar câteva nume le-am desprins din prezentarea antologatorului apărută pe pagina cărţii, aici. Avem, astfel, printre alţii: Gheorghe Schwartz, Liviu G. Stan, Diana Adamek, Cosmin Perţa, Ruxandra Cesereanu, Lucian Merişca, Emilian Galaicu-Păun…

Şi, cu îngăduinţa d-voastră, subsemnatul. Cu o proză intitulată Nopţi de nesomn. Mai greu, dar uite că totuşi mai scriu câte ceva şi „de la mine”.

Hoffmann şi Poe prin Bachelard

Cred că ar trebui să deschid o categorie intitulată „Din arhive”. Textul de mai jos datează din 2002, dacă nu chiar din 2001. L-am scris în facultate, probabil pentru cursul de literatură universală. Sau poate cel de estetică? Nu ţin minte ce reacţii a stârnit la vremea aceea, dar ştiu că, recitindu-l acum, mi-a redeschis pofta de Bachelard – ca să nu mai zic de Poe şi Hoffmann… Ceea ce vă doresc şi vouă. 🙂

◊

Autori fantastici văzuţi de Bachelard
(în două feluri)

Autor el însuşi atras de fantasticul literar, de vizionarism, onirism şi alte paralele cu sau proiecţii ale realului, în pofida puternicei şi riguroasei sale metode de lucru şi gândire, Gaston Bachelard nu ratează nicio ocazie de-a aduce în sprijinul demonstraţiilor sale analitice autori de literatură fantastică, Hoffmann şi Poe fiind dintre cei predilecţi.

În Psihanaliza focului*, lui Hoffmann i se dedică un întreg capitol, Punciul: complexul lui Hoffmann, unde este însă adus în discuţie, spre a supune natura autorului german unei comparaţii cu un autor de peste ocean, şi Edgar A. Poe, exponentul – spune Bachelard – apei mai degrabă decât al focului. Dacă „alcoolul lui Hoffmann este cel care arde cu flăcări”, fiind „marcat de semnul pe de-a-ntregul calitativ, masculin, al focului”, „alcoolul lui Poe este cel care inundă, care aduce uitarea şi moartea”, fiind „marcat de semnul pe de-a-ntregul cantitativ, feminin, al apei” (p. 118). Observaţie interesantă, greu de desluşit la o simplă atingere a operei celor doi. De altfel, universul „acvatic” al lui Poe abia acum pare a prinde contur, iar universul „caloric” al lui Hoffmann este de-acum mult mai prezent. Exemplele aduse în sprijinul observaţiilor de mai sus sunt pertinente, convingătoare: Prăbuşirea casei Usher, pe de-o parte, şi Cântecul Antoniei, pe de altă parte (poveste care începe în cel mai adevărat cadru fantast, în jurul unei candele în care „arde cu flăcări puciul prieteniei”).

Mai departe, în Aerul şi visele** (titlu ce parcă invită la o reverie fantastică), Bachelard dedică mai multe pagini „femininului” Poe, în capitolul Căderea imaginară. Nu e de mirare această alegere, totuşi, având în vedere că, spre deosebire de neamţul Hoffmann, Poe s-a arătat a fi un „partizan” mai înfocat al reveriilor onirice, al tărâmurilor iluzorii – toate asta şi multe altele induse de uzul drogurilor halucinogene. Coborâre în Maelstrom este, de data aceasta, aleasă spre exemplificare, iar fragmentul potrivit sună astfel: „Poe face pe nesimţite imaginar din real, ca şi cum funcţia însăşi a perceperii neobişnuitului ar fi de a declanşa vise.” (p. 103) Mai departe, Bachelard vorbeşte în legătură cu această povestire – dar şi cu altele, dată fiind tema uniformizantă – de-o „onirizare progresivă”, de trecerea treptată şi inexorabilă din real în imaginar – în vis, mai bine spus. „Deşi tema căderii este atât de săracă, Edgar Poe ştie să ofere, prin câteva imagini obiective, o hrană care alimentează visul fundamental, care face să dureze căderea.” (p. 105)

Fie că e vorba de ardere, de foc (sau de stingere, de apă, în cazul lui Poe), fie de vis şi iluzoriu halucinant (şi nu neapărat numai în cele două cărţi citate aici), Gaston Bachelard demonstrează cu prisosinţă că despre producţiile autorilor fantastici se pot spune multe lucruri noi şi interesante, lucruri care – mai important – în cazul lui sunt probate cu o limpezime exemplară.

Edgar Poe şi E.T.A. Hoffmann sunt numai două exemple. Ajunge însă o frunzărire a indicelor de nume şi o alegere întâmplătoare a unuia pentru a pătrunde într-o altă analiză unic expusă şi „dovedită”.

◊

*Gaston Bachelard – Psihanaliza focului, trad. Lucian Ruxandra Munteanu, pref. de Romul Munteanu, Ed. Univers, Col. Studii, Bucureşti, 2000.

**Gaston Bachelard – Aerul şi visele, trad. Irina Mavrodin, Ed. univers, Col. Studii, Bucureşti, 1999.

Google Docs, I ♥ u!

Tot intrând eu în contul de GMail din browser, nu din Outlook, sigur c-am zărit în partea de sus-stânga a ecranului linkul Docs. Dar cin’ să acorde importanţă tuturor linkurilor de pe-o pagină? Aşa că am mers mai departe…

Tot citind eu blogul lui John Scalzi şi bucurându-mă în special de minunatele imagini cu apusuri pe care le postează necontenit, am trecut în survol peste însemnările sale despre aşa-numitele cloud computers. Până când…

Acelaşi Scalzi anunţa bucuros că i-a venit prin poştă un astfel de computer – un laptop, mai exact, Cr-48 – livrat de firma producătoare fiindcă el se înscrisese pe listă spre a le oferi feedback. În formularul completat le promitea că, pe lângă informaţiile standard solicitate de firmă în urma întrebuinţării agregatului, va scrie un roman întreg exclusiv pe jucăria lor. Până acum s-a ţinut de cuvânt.

Ei, partea care mi-a atras mie atenţia – până la urmă! – e cea legată de Google Docs. Ştiţi, aplicaţia aceea la care ajungi dacă apeşi pe linkul din partea stângă-sus a oricărei pagini Google (inclusiv GMail). E, în fapt, un soi de Word mai rudimentar, însă absolut ideal pentru compus proză. Din motivul evidenţiat de Scalzi însuşi: scapi de toate bizbrizurile/împopoţonările inutile ale unui procesor de text avansat. Poţi astfel să te concentrezi la obiectul principal al muncii: textul. Fără formatări inutile şi alte chestii care te fură atât de uşor.

Aşa că ce mi-am zis eu ieri, la orele dimineţii? Ia să vedem cum e cu povestea asta.

Şi povestea e de-a dreptul senzaţională! Nu m-am ridicat de la masa din bucătărie, unde mă instalasem cu laptopul cuplat la Google Docs, până n-a fost gata prozuca mea. Prima mea prozucă după o pauză de ani buni!

Dar credeţi că mi-a ajuns? Nuuu. Am plecat într-o plimbare de-o oră cu scumpa-mi doamnă şi, la întoarcere, m-am instalat înapoi în faţa Google Docs. Am transferat documentul nuvelei începute acum vreo săptămână şi i-am mai adăugat o parte. Apoi am tras lângă mine o agendă abia cumpărată de la chinezi (pute îngrozitor a plastic, da’ e fantastică), am luat ş-unul dintre pixurile cu tuş achiziţionate tot de-acolo şi-am făcut rezumatul, pe părţi (10 au ieşit la număr), al restului acelei poveşti. Başca al unei alte povestioare – cu un şofer care-şi trăieşte viaţa prin intermediul istorisirilor celor pe care-i ia cu maşina – începută şi ea cam de multicel şi lăsată neterminată.

În concluzie, a fost o duminică foarte rodnică, şi asta nu-n ultimul rând datorită procesorului de cuvinte oferit de Google.

Thanks, Mr. Scalzi. Much indebted!

P.S. Şi ca un omagiu domnului sus-amintit, iată câteva instantanee cu apusul de ieri:

Această prezentare necesită JavaScript.

________

Alte destinaţii interesante de zilele astea:

  1. Mihail Vakulovski anunţă pe blogul personal că a terminat ultima redactare a primului roman dintr-o trilogie la care lucrează de multă vreme. – Aflaţi de AICI mai multe.
  2. În The New Yorker-ul recent are şi Woody Allen un articol comic. – Merită citit AICI.
  3. Ionuţ Bănuţă a urmărit Globurile de Aur la Pro7 şi ne spune rezultatele. – AICI.
  4. S-a lansat un nou trailer pentru seria HBO inspirată de seria lui GRR Martin, ce va-ncepe a fi difuzată nu peste mult timp. – Îl puteţi vedea AICI, chiar la dom’ Martin pe (nu prea) blog.
  5. Millennium Books, anunţă HNU, are o nouă promoţie. Cook + Spinrad + (free) Galileo 1. Un trio irezistibil. – Pentru instrucţiuni, AICI.
  6. Matthew Fryer scrie, pe-al său blog, despre Pretty Little Dead Things, romanul lui Gary McMahon pe care abia aştept să-l citesc şi eu. – Pe direcţia AICI, înainte!