Cărţi primite la „redacţie”

Cărţile continuă să vină. Şi bine fac. Au parte de-o primire regească ;), vă asigur.

În ultimele 2 săptămâni, de la Editura Nemira au venit:

Noutăţi!

De la Editura Herg Benet au venit:

Arătoase

Din partea autorilor au venit:

Cărţile colegilor

  • Mircea Morariu – Spectator cu bilet de favoare. 2010, un an teatral aşa cum l-am văzut, cronici dramatice, Ed. Universităţii din Oradea, 326 pagini
  • Ioan Moldovan – Poeme (1980-2010), Ed. Tipo Moldova, 356 pagini

Iar la urmă am lăsat:

Alertă de grad zero!

  • Igor Ursenco (ed.) – Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, antologie, Ed. Herg Benet, 406 pagini. În acest volum puteţi citi şi o proză a subsemnatului, pe care am botezat-o Nopţi de nesomn, alături de texte semnate de scriitori mai serioşi, cum ar fi: Gheorghe Schwartz, Liviu Antonesei, Ruxandra Cesereanu, Bedros Horasangian ş.a. Peste 50 cu toţii, majoritatea oferind texte inedite. Aşa că aveţi ce citi.

Ca şi până acum, mulţumesc tuturor – autori şi edituri, deopotrivă – pentru aceste cărţi. God ţie-vă năravul. 🙂

Cărţi primite la „redacţie”

Dacă a fost o însemnare de felul ăsta la începutul lunii, de ce să nu fie una şi la sfârşitul ei? Deci:

De la Editura Nemira au venit:

Multe, ca de obicei...

De la Editura Polirom a venit:

Carols Ruiz Zafon - Prinţul din negură, roman, trad. Alina Ţiţei, 200 pagini

De la Editura Paralela 45 au venit:

(prin grija autorilor)

Şi de data aceasta, mulţumiri editurilor şi autorilor care trimit cărţi. Vă asigur că sunt primite cu cea mai mare bucurie. Recidivaţi, vă rog. 🙂

Cărţi primite la „redacţie”

Mă gândeam să-ncep o rubrică d-asta… Aşa că:

De la Editura All a venit:

Charlie Huston - Insomnia, roman, trad. Ioana Văcărescu, 389 pagini

De la Editura Nemira au venit:

mai multe...

… şi anume:

De la Editura Millennium Books au venit:

... multe şi aici...

De la Editura Tritonic/ Ramirez Books

Trei de la Tritonic şi una de la Ramirez Books

Iar în încheiere, un bonus:

Glen Cook - Umbre stăruitoare, A doua cronică a Companiei Negre, trad. de eu, 366 pagini

Acum am ce citi şi despre ce scrie prin revistele pe unde bântui.

Mulţumirile mele celor patru edituri! Şi sper să mai „păcătuiţi” şi altă dată. 🙂