Adică în Ungaria. Sâmbăta ce-a trecut. Cum facem tot mai des în ultima vreme, o dată pe lună. Pentru cumpărături. Chestii mărunte. Alimente & stuff. Care, aţi ghicit, luate de la vecinii unguri ies mult mai ieftine. Asta dacă nu vrem să vorbim şi despre calitate…
Sâmbăta asta însă ne-am întors nu doar cu sacoşele pline, ci şi cu multe poze faine. Prilej să vă arăt şi vouă o părticică din în-titlu-numita Magyarország, la vreme de iarnă grea. O splendoare…
Documentându-mă eu despre epoci istorice vechi, am dat peste mai multe fotografii cu Oradea at the turn of the century. Vi le ofer şi vouă dimpreună cu un filmuleţ tot de pe-atunci.
Puteţi vedea şi alte fotografii de epocă pe site-ul primăriei, AICI, iar câteva poze panoramice din contemporaneitate (foarte impresionant procedeu), AICI. ♦
Later edit: Iar AICI un întreg site dedicat turului virtual al Oradiei. It’s very lifelike.
Sâmbătă, imediat după ce ne-am făcut datoria la Bookfest, ne-am transformat în turişti. Iată câteva mărturii foto:
Cele trei doamne. La celebrul Cartof. Nu putea să nu fie prima oprire...
Adela, un ghid de nădejde.
Linda şi o biserică veche (care anume, don't ask me).
Linda şi Gabi în curtea bisericii Stavropoleos.
Noi în faţa mândrei clădiri CEC.
Vlad şi subsemnatul în centrul vechi.
Cei trei crai.
Portret de grup incomplet (Adela era la aparat). În Cişmigiu.
Citind o carte. Tot în Cişmigiu.
La întoarcere. Pasagerul din spate, frunzărind "captura" de la târg.
Mulţumim celor doi nemaipomeniţi ghizi, Adela şi Vlad, care au ştiut la fiecare pas să ne dea informaţii exhaustive. Ne-am simţit ca nişte adevăraţi turişti chinezi. 🙂
P.S. Şi, prin amabilitatea fotoreporterului Voicunike, mărturii foto de vineri (1 şi 2) şi sâmbătă, din târg.
Mircea Pricăjan 