Despre amintirile dinainte de 89, despre memoria înșelătoare, dar și despre revistele literare sau scrisul care devine o muncă de arheolog, despre cărți scrise la comandă și multe altele a povestit ieri seară scriitorul Mircea Pricăjan, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița. Aici a fost lansat cel mai recent roman – Murmur, publicat în acest an la Editura Humanitas. [Citiți mai departe…]

Fotografii de la lansare

Mircea Pricăjan a scris un excelent roman al familiei, al devenirii și al recuperării, al memoriei și al nostalgiei nepatetice, al clarificărilor interioare și, mai ales, al demistificărilor necesare. A reușit să creeze (cel puțin) un personaj memorabil, un bunic și istoria lui cu totul aparte, un personaj scindat, un homo duplex în marginea căruia aștept, pe viitor, să se organizeze veritabile procese literare (că vremea proceselor pe Ion al lui Rebreanu s-a cam dus). „Murmur” este un roman aerisit, prietenos cu cititorul, dar care vulnerabilizează sau chiar răstoarnă maniheismele judecăților noastre etice și morale, prin suprapunerea planurilor și prin finețea observațiilor sociale și mentalitare. Recuperând, cu umor, o întreagă mitologie a copilăriei, a autodidactului, a pick-up-urilor, a cinematografului, a cărților cu Jules Verne & Co., a romantismului proletar, Pricăjan construiește un apendice ficțional la însuși conceptul de „estetism socialist”. Un roman despre încăpățânare și renunțare, și despre maniera extrem de fină (și perversă) în care ideologia sau propaganda se înșurubează în limbajul și în gândirea unui om, pe termen lung, pentru tot restul vieții sale. – Adrian MUREȘAN

Urmăriți mai jos înregistrarea lansării romanului „Murmur”, care a avut loc miercuri, 29 martie, la Librăria Humanitas Cluj, în prezența autorului și a invitaților săi, Horia Corcheș și Adrian Mureșan

Galerie foto

Proust se întâlnește cu Pillat în romanul Murmur al lui Mircea Pricăjan (Humanitas, 2023) – o incursiune cu efect terapeutic într-un trecut care se vrea recuperat (la persoana a treia) în ciuda conștiinței alterării lui, un trecut al trecutului, o plasă de povești asumate de o singură voce supratextuală care le reunește pe toate, creând un context istoric Dej – anii 85 – proteste OUG13, 2017.

De la zeificarea figurii Bunicului migrăm spre recuzita domestică a intervalului temporal 85-92, apoi spre mișcările de stradă ale anilor 2017-2019, de la o copilărie idilică ne mutăm într-un prezent acru, de la omnisciență trecem la subiectivitate, de la omogen la fragmentar. Mircea Pricăjan ne poartă prin toate, cu ajutorul jocurilor stilistice menite să redea fiecare univers în parte căruia îi atribuie câte un registru potrivit, așa încât vechiul și noul sunt redate nu numai prin referiri istorice, ci și printr-un „timp al limbajului”. [Citiți mai departe…]