„Acesta e un volum de proză scurtă fără premeditare. Cum cred că sînt cele mai multe. Adică scriem de-a lungul timpului diverse texte, stîrniți de cine știe ce, și ele se adună. Unele apar în reviste, în antologii, cum e cazul și cu cele mai multe din Instinct de supraviețuire. Altele, nu. Și vine un moment cînd te uiți în urmă, recitești pe sărite și îți dai seama că lucrurile se leagă, că ai scris fără să-ți dai seama un volum. Așa am pățit cu Perseidele (Charmides) în 2019, așa mi s-a întîmplat și acum. Am avut încă din 2024 sentimentul că de prin 2017 pînă atunci se strînseseră texte suficient de unitare tematic încît să alcătuiască încă un volum de proză scurtă. De fapt, știam cumva încă de cînd alcătuiam Perseidele că rămîn pe lîngă proze care cîndva, dacă li s-ar mai adăuga cîteva pe măsură, ar putea intra în alt volum. Totuși, n-am urmărit nici o clipă finalitatea asta…”
Mircea Pricăjan 